Sfântul Grigorie Dialogul
Papa al Romei, autorul Liturghiei Darurilor Mai Înainte Sfințite, c. 540-604
Biografie
Sfântul Grigorie Dialogul (în greacă: Γρηγόριος ὁ Διάλογος; în latină: Gregorius Magnus — Grigorie cel Mare), papă al Romei (590-604), este ultimul dintre cei patru mari Doctori ai Bisericii de Apus recunoscut ca sfânt de Biserica Ortodoxă. Supranumele „Dialogul" îi vine de la lucrarea sa „Dialoguri" (Dialogi), care conține viețile sfinților italieni, în special Viața Sfântului Benedict de Nursia.
Născut în jurul anului 540 la Roma, într-o familie senatorială patrică, Grigorie a fost prefect al Romei (cel mai înalt rang civic) înainte de a renunța la tot și de a deveni monah. A transformat casa familiei de pe Caelius în mănăstire (Sfântul Andrei) și a întemeiat alte șase mănăstiri pe moșiile sale din Sicilia.
A fost ales papă în 590, în timpul unei perioade de criză extremă: invazii lombarde, inundații, ciumă. A administrat Roma și Italia cu o competență remarcabilă, a organizat misiuni (celebra misiune a Sfântului Augustin în Anglia, 596), a reformat cântarea liturgică (cântarea gregoriană) și a scris opere fundamentale.
Pentru Ortodoxie, cea mai importantă moștenire a sa este Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfințite (Λειτουργία τῶν Προηγιασμένων Δώρων) — rânduială liturgică săvârșită în zilele de rând ale Postului Mare (miercuri și vineri, precum și în primele trei zile ale Săptămânii Patimilor). Aceasta nu este o Liturghie euharistică deplină (Darurile nu se sfințesc în timpul slujbei), ci o slujbă de împărtășire cu Darurile sfințite duminica anterioară, unită cu Vecernia. Această rânduială exprimă duhul Postului Mare: pocăința, smerenia și dorul de Dumnezeu.
A adormit în Domnul la 12 martie 604. Este prăznuit la 12 martie.
Cronologie
Nașterea (c. 540)
Născut la Roma, într-o familie senatorială patrică. Strămoșul său, Papa Felix al III-lea, fusese și el episcop al Romei. Mama sa, Silvia, este venerată ca sfântă.
Prefect al Romei (c. 572-574)
Cel mai tânăr prefect din istoria Romei — cel mai înalt rang civic al cetății. Administrează Roma într-o perioadă de criză.
Convertirea la monahism (c. 574)
Renunță la carieră și la avere. Transformă casa familiei în mănăstire (Sfântul Andrei pe Caelius). Întemeiază alte șase mănăstiri din averea sa. Trăiește ca monah simplu în asceză și rugăciune.
Diacon și apocrisian la Constantinopol (579-586)
Trimis de papă ca reprezentant (apocrisian) la curtea imperială din Constantinopol. Învață limba și obiceiurile Răsăritului, dar nu reușește să obțină ajutor militar contra lombardilor.
Ales Papă al Romei (590)
Ales papă în unanimitate, împotriva voinței sale. Încearcă să fugă, dar este adus înapoi. Primul monah ales papă. Se numește pe sine „servus servorum Dei" — „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu."
Administrarea Romei și misiunile (590-604)
Administrează Roma ca un adevărat conducător: organizează apărarea contra lombardilor, hrănește pe săraci din veniturile Bisericii, trimite misionari în Anglia (596 — Sfântul Augustin de Canterbury). Reforma cântării liturgice (cântarea gregoriană).
Scrierile (590-604)
Compune „Regula pastorală" (Liber regulae pastoralis) — tratat despre datoria episcopului, „Dialogurile" — viețile sfinților italieni, „Moraliile la Iov" — cel mai amplu comentariu patristic la o carte biblică, și „Omilii la Evanghelii" și „la Iezechiel."
Surse și scrieri
Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfințite
Rânduiala liturgică atribuită Sfântului Grigorie, săvârșită în zilele de rând ale Postului Mare: miercurea și vinerea din fiecare săptămână a Postului, lunea, marțea și miercurea din Săptămâna Patimilor, precum și în alte zile de pomenire specială din Post. Nu este o Liturghie euharistică deplină — Sfintele Daruri au fost sfințite la Liturghia duminicală anterioară și sunt păstrate pe Sfânta Masă. Slujba unește Vecernia cu rânduiala împărtășirii, exprimând duhul de pocăință și de dor al Postului Mare. Se cântă „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta" (Psalmul 140:2).
Regula pastorală (Liber regulae pastoralis)
Tratat despre responsabilitatea episcopului: cum să se pregătească, cum să păstorească diferite tipuri de credincioși, cum să rămână smerit. A influențat decisiv tradiția pastorală a întregii creștinătăți.
Dialogurile (Dialogi)
4 cărți de vieți ale sfinților italieni, dintre care cartea a II-a — Viața Sfântului Benedict de Nursia — este cea mai importantă. De aici vine supranumele „Dialogul."
Moraliile la Iov (Moralia in Iob)
35 de cărți — cel mai amplu comentariu patristic la o singură carte biblică. Combină exegeza literală, alegorică și morală.
Omilii la Evanghelii și la Iezechiel
Predici rostite la Roma, accesibile și pline de învățătură practică.
Contemporani
Sfântul Benedict de Nursia (c. 480-547)
Părintele monahismului apusean, a cărui viață a fost scrisă de Grigorie în Dialoguri. Grigorie a fost el însuși monah benedictin și a răspândit Regula benedictină.
Predecesorul spiritual în arta predicii și a pastoralei. „Despre preoție" al Hrisostomului a inspirat „Regula pastorală" a lui Grigorie.
Sfântul Augustin de Canterbury (†604)
Monahul trimis de Grigorie în 596 să evanghelizeze Anglia. Misiunea sa a fondat Biserica engleză — una dintre cele mai importante misiuni din istoria creștinismului.
Versete cheie
"Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară."
— Psalmul 140:2"Nu tot așa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru; și care între voi va vrea să fie întâiul să fie slugă tuturor."
— Matei 20:26-27"Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat."
— Iov 1:21"Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără timp."
— 2 Timotei 4:2Semnificație
Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfințite — duhul Postului Mare
Această Liturghie exprimă prin excelență duhul Postului Mare: în zilele de rând ale Postului, Biserica nu celebrează Liturghia euharistică deplină (care este prin excelență o sărbătoare a Învierii), ci se împărtășește cu Darurile sfințite duminica — zi a Învierii. Astfel se păstrează echilibrul între pocăința Postului și nevoie de hrană euharistică a credincioșilor.
Ultimul Părinte comun al Răsăritului și Apusului
Grigorie Dialogul este ultimul mare Părinte venerat deopotrivă în Răsărit și în Apus. Scrierile sale exprimă o teologie încă nefracturată de schismă. Pentru Ortodoxie, el rămâne „al nostru" — nu ca papă al Romei (în sensul de autoritate supremă), ci ca sfânt ierarh, monah și teolog.
„Servus servorum Dei" — modelul slujirii
Titlul pe care Grigorie și l-a asumat — „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu" — exprimă viziunea sa despre episcopat: nu putere, ci slujire. Acest titlu, preluat de toți papii ulteriori, a căpătat ironic un sens opus celui intenționat de Grigorie.
Cântarea gregoriană
Deși tradiția care îi atribuie crearea „cântării gregoriene" este simplificată, Grigorie a reorganizat cântarea liturgică romană, punând bazele tradiției muzicale care îi poartă numele.