Ce sunt cărțile deuterocanonice
Termenul „deuterocanonic" (din grecescul δεύτερος, „al doilea" + κανών, „canon") desemnează cărțile Vechiului Testament prezente în Septuaginta (traducerea greacă) dar absente din canonul ebraic masoretic. Ele nu sunt „de rangul doi" ca inspirație, ci au fost recunoscute canonic într-o a doua etapă istorică.
Protestanții le numesc „apocrife" (ascunse) și le exclud din Biblie. Catolicii le numesc tot „deuterocanonice". Ortodocșii le includ ca parte integrantă a Sfintei Scripturi.
Lista cărților deuterocanonice
| # | Carte | Conținut | Importanță teologică |
|---|---|---|---|
| 1 | Tobit | Povestea evlaviosului Tobit și a fiului său Tobia; călătoria cu Arhanghelul Rafael | Providența divină; evlavia în diaspora; Arhanghelul Rafael |
| 2 | Iudita | Iudita salvează Betulia de generalul asirian Olofern | Curajul femeii credincioase; prefigurare a Maicii Domnului care zdrobește capul șarpelui |
| 3 | Înțelepciunea lui Solomon | Meditație asupra înțelepciunii, dreptății și nemuririi | „Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu" (3:1); doctrina nemuririi sufletului |
| 4 | Înțelepciunea lui Isus Sirah (Ecclesiasticul) | Colecție de proverbe și învățături morale | „Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu" (1:14); etica familiei și a societății |
| 5 | Baruh | Scrisoarea profetului Baruh (secretarul lui Ieremia din Babilon | Pocăința în exil; „Epistola lui Ieremia" (capitolul 6) — satira idolatriei |
| 6 | 1 Macabei | Istoria revoltei Macabeilor (167–134 î.Hr.) contra lui Antioh Epifanes | Istoria sfințirii Templului (Hanuca); apărarea credinței cu prețul vieții |
| 7 | 2 Macabei | Istoria paralelă a revoltei, cu accent teologic | Rugăciunea pentru morți (12:46); învierea trupurilor (7:9); mucenicia celor 7 frați Macabei |
| 8 | Adăugiri la Daniel | Cântarea celor trei tineri (3:24-90); Istoria Susanei (cap. 13); Bel și Balaurul (cap. 14) | Cântarea celor trei tineri — imn liturgic folosit în Ortodoxie |
| 9 | Adăugiri la Estera | Secțiuni suplimentare care menționează explicit pe Dumnezeu | Completează perspectiva teologică a cărții |
| 10 | Rugăciunea lui Manase | Rugăciune de pocăință atribuită regelui Manase | Model de pocăință profundă; folosită în slujbele ortodoxe |
| 11 | 3 Ezdra (1 Esdras) | Narativă paralelă a revenirii din exil | Concursul celor trei tineri: „Adevărul biruiește toate" (4:41) |
De ce sunt în Biblia ortodoxă
1. Erau în Septuaginta
Septuaginta — traducerea Vechiului Testament în greacă (sec. III–II î.Hr.) — a inclus aceste cărți de la început. Septuaginta a fost Biblia Bisericii primare: Apostolii au citat-o, Noul Testament folosește textul ei, iar Liturghia ortodoxă o citește și azi.
2. Noul Testament le citează sau face aluzie la ele
- Înțelepciunea lui Solomon 2:12-20 → Matei 27:43 (batjocura de pe Cruce)
- Înțelepciunea lui Solomon 7:26 → Evrei 1:3 (Fiul ca „strălucire a slavei")
- Sirah 5:11 → Iacov 1:19 („Să fie tot omul grabnic la ascultare")
- 2 Macabei 7 → Evrei 11:35 („Femeile și-au primit morții lor înviați")
- Tobit 4:15 → Matei 7:12 („Regula de aur")
3. Sfinții Părinți le-au citat ca Scriptură
- Sfântul Chiril al Ierusalimului — include deuterocanonicele în lista cărților canonice (Cateheza IV)
- Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Gură de Aur — citează frecvent din Înțelepciunea lui Solomon și Sirah
- Sfântul Atanasie cel Mare — deși le separă în lista sa, le recomandă pentru „citire și edificare"
4. Sinoadele le-au confirmat
- Sinodul din Cartagina (397, 419) — include deuterocanonicele în canon
- Sinodul Trulan (692) — ratifică deciziile Cartaginei cu autoritate ecumenică
De ce protestanții le-au eliminat
Luther și criteriul ebraic
Martin Luther (sec. XVI) a adoptat canonul ebraic masoretic (stabilit la Iamnia, c. 90 d.Hr.) ca bază pentru Vechiul Testament, eliminând cărțile care nu existau în ebraică. Motivele sale erau și doctrinale:
- 2 Macabei 12:46 susține rugăciunea pentru morți — pe care Luther o respingea
- Tobit 12:9 și Sirah 3:30 vorbesc despre faptele bune care ispășesc păcatul — ceea ce contrazice Sola Fide
- Înțelepciunea lui Solomon susține nemurirea sufletului — concept pe care unii reformatori l-au pus sub semnul întrebării
Luther a mutat aceste cărți într-o secțiune separată a Bibliei sale (1534), numind-o „Apocrife — cărți care nu sunt egale cu Sfânta Scriptură, dar sunt utile și bune de citit." Ulterior, edițiile protestante le-au eliminat complet.
Ironia situației
Protestanții au acceptat un canon stabilit de rabinii care au respins pe Hristos (Iamnia, c. 90 d.Hr.) în detrimentul canonului folosit de Biserica care L-a primit pe Hristos (Septuaginta). Au preferat autoritatea sinagogii post-creștine în locul autorității Bisericii apostolice.
Importanța teologică
Rugăciunea pentru morți
2 Macabei 12:46 — „Sfânt și cucernic gând a fost că s-a rugat pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcat." Aceasta este baza scripturală directă a rugăciunii ortodoxe pentru adormiți (parastase, pomeniri).
Învierea trupurilor
2 Macabei 7:9 — Cel de-al doilea frate Macabeu spune tiranului: „Tu ne iei viața aceasta, dar Împăratul lumii ne va învia la viața veșnică." Prima mărturie explicită a învierii trupurilor în Vechiul Testament.
Înțelepciunea personificată
Înțelepciunea lui Solomon și Sirah personifică Înțelepciunea lui Dumnezeu într-un mod care pregătește revelarea Logosului (Cuvântului) din Evanghelia lui Ioan (Ioan 1:1).
Lectură suplimentară
- Canonul Biblic — cum a fost stabilit canonul complet
- Sfânta Scriptură — structura completă a Bibliei