Regele Pecah
Rege al lui Israel (Nord), c. 742-732 î.Hr.
Biografie
Regele Pecah (în ebraică: פֶּקַח, „deschidere [a ochilor]") a fost al optsprezecelea rege al Regatului de Nord (Israel), fiul lui Remalia. A ajuns la putere asasinându-l pe Pecahia și a domnit 20 de ani (c. 742-732 î.Hr.), deși unii cercetători consideră că o parte din acești ani s-au suprapus cu domnia lui Menahem.
Pecah este cunoscut mai ales pentru Războiul Siro-Efraimitic (c. 735-734 î.Hr.), unul dintre cele mai importante evenimente politice din istoria Israelului. Pecah s-a aliat cu Rețin, regele Siriei (Damascului), pentru a forma o coaliție anti-asiriană. Cei doi au încercat să forțeze pe Ahaz, regele lui Iuda, să li se alăture. Când Ahaz a refuzat, Pecah și Rețin au atacat Ierusalimul, cu scopul de a-l detrona pe Ahaz și de a pune un rege-marionetă, „fiul lui Tabeel" (Isaia 7:6).
Acest moment de criză extremă este contextul uneia dintre cele mai importante profeții mesianice din Vechiul Testament. Profetul Isaia l-a întâmpinat pe Ahaz și i-a transmis mesajul lui Dumnezeu: „Nu te teme!... Iată, Fecioara va zămisli și va naște Fiu, și Îl va numi Emanuel" (Isaia 7:14). Profeția Emanuelului, rostită în contextul amenințării lui Pecah și Rețin, este una dintre cele mai clare profeții ale Întrupării Domnului.
Isaia a profețit și distrugerea coaliției: „Nu se va împlini și nu va fi" (Isaia 7:7). Într-adevăr, Ahaz a chemat ajutorul Asiriei. Tiglat-Pileser III a cucerit Damascul, l-a ucis pe Rețin, și a luat o mare parte din teritoriul Israelului: „Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeș, Hațor, Ghilead, Galileea, toată țara lui Neftali, și i-a dus în Asiria" (4 Regi 15:29). Aceasta a fost prima deportare majoră — precursoarea căderii finale din 722 î.Hr.
Pecah a fost asasinat de Osea, fiul lui Ela, care „a uneltit împotriva lui, l-a lovit și l-a omorât și a domnit în locul lui" (4 Regi 15:30).
Cronologie
Lovitura de stat (c. 742 î.Hr.)
Pecah asasinează pe Pecahia în palatul regal din Samaria, cu ajutorul a 50 de oameni din Ghilead.
Domnia și alianța cu Siria (c. 742-735 î.Hr.)
Pecah formează o alianță cu Rețin, regele Siriei, împotriva Asiriei.
Războiul Siro-Efraimitic (c. 735-734 î.Hr.)
Pecah și Rețin atacă Ierusalimul pentru a-l forța pe Ahaz al lui Iuda să se alăture coaliției anti-asiriene. Isaia profețește lui Ahaz: „Nu te teme... Iată, Fecioara va zămisli și va naște Fiu" (Isaia 7:14).
Intervenția asiriană (c. 733-732 î.Hr.)
Tiglat-Pileser III invadează Israelul și Siria. Cucerește Damascul, ucide pe Rețin, deportează o mare parte din populația Nordului. Prima deportare majoră.
Surse și scrieri
4 Regi (2 Regi) 15:27-31
Sursa biblică principală — domnia, pierderile teritoriale, asasinarea.
Isaia 7-8
Contextul profetic al Războiului Siro-Efraimitic. Pecah și Rețin sunt prezentați ca „două cozi de tăciuni fumegânzi" — amenințări care se sting singure (Isaia 7:4).
2 Paralipomena (2 Cronici) 28:5-8
Relatează victoriile inițiale ale lui Pecah asupra lui Iuda — 120.000 de uciși într-o singură zi și 200.000 de captivi (eliberați ulterior la îndemnul profetului Oded).
Inscripțiile lui Tiglat-Pileser III
Confirmă cucerirea teritoriilor nordice ale Israelului și deportarea populației.
Contemporani
Atacul lui Pecah asupra Ierusalimului este contextul direct al profeției Emanuelului (Isaia 7:14). Isaia l-a descris pe Pecah cu dispreț: „o coadă de tăciune fumegând" (Isaia 7:4). Amenințarea lui Pecah a fost ocazia uneia dintre cele mai mari revelații mesianice din Vechiul Testament.
Osea profețește în aceeași perioadă, denunțând alianțele politice ca formă de necredință: „Efraim este ca o turturică prostită... Cheamă Egiptul, aleargă la Asiria" (Osea 7:11).
Ținta atacului lui Pecah. Ahaz a ales să cheme Asiria în ajutor — o decizie cu consecințe dezastruoase pe termen lung, dar care a salvat Ierusalimul pe termen scurt.
Regele pe care Pecah l-a asasinat pentru a prelua tronul.
Asasinul lui Pecah și ultimul rege al Israelului.
Versete cheie
"În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, regele Asiriei, și a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeș, Hațor, Ghilead, Galileea, toată țara lui Neftali, și i-a dus în Asiria."
— 4 Regi 15:29"Ia seama și fii liniștit! Nu te teme și inima ta să nu slăbească din pricina acestor două cozi de tăciuni fumegânzi."
— Isaia 7:4"Așa zice Domnul Dumnezeu: «Nu se va împlini și nu va fi.»"
— Isaia 7:7"Iată, Fecioara va zămisli și va naște Fiu, și Îl va numi Emanuel."
— Isaia 7:14Semnificație
Profeția Emanuelului — din criză, revelație
Cel mai important aspect al domniei lui Pecah nu este politic, ci profetic. Amenințarea sa asupra Ierusalimului devine ocazia unei revelații mesianice fundamentale. Isaia profețește nașterea din Fecioară — Întruparea Domnului — într-un moment de criză extremă. Dumnezeu transformă amenințarea omenească în ocazie de revelație divină.
„Două cozi de tăciuni fumegânzi"
Descrierea lui Isaia pentru Pecah și Rețin este devastatoare: tăciuni care fumegă, dar nu mai au putere de a arde. Toată coaliția lor anti-asiriană, care părea atât de amenințătoare, este în ochii lui Dumnezeu doar fum. Aceasta pune în perspectivă toate amenințările politice față de planul divin al mântuirii.
Prima deportare — preludiul exilului
Deportarea nordică sub Tiglat-Pileser III este primul val al căderii Israelului. Galileea, Ghilead, Neftali — teritorii întregi sunt golit de populația israelită. Este un avertisment final pe care ultimul rege nu-l va asculta.