Regele Ahaz
Rege rău al lui Iuda, c. 736-726 î.Hr.
Biografie
Regele Ahaz (în ebraică: אָחָז, „El a cuprins") a fost fiul lui Iotam și al treisprezecelea rege al lui Iuda, domnind 16 ani (c. 736-726 î.Hr.). A fost unul dintre cei mai răi regi ai lui Iuda.
„A umblat pe căile regilor lui Israel, ba încă a trecut pe fiul lui prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul" (4 Regi 16:3). A jertfit și a ars tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.
Siria și Israelul de nord au atacat Iuda (Războiul siro-efraimitic, c. 735 î.Hr.). Profetul Isaia l-a întâlnit pe Ahaz și i-a spus: „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău!" Ahaz a refuzat, prefăcându-se evlavios: „Nu voi cere și nu voi ispiti pe Domnul." Atunci Isaia a rostit profeția mesianică supremă: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu, și Îl va numi Emanuel" (Isaia 7:14).
În loc să se încreadă în Dumnezeu, Ahaz a cerut ajutorul Asiriei, dând aurul Templului ca tribut lui Tiglat-Pileser. Când a vizitat Damascul, a văzut un altar păgân și a poruncit construirea unuia identic în Templul din Ierusalim, mutând altarul de aramă al lui Solomon (4 Regi 16:10-16).
„A închis ușile Templului Domnului" (2 Paralipomena 28:24) și a ridicat altare la fiecare colț al Ierusalimului.
Cronologie
Urcarea pe tron (736 î.Hr.)
Devine rege la 20 de ani. Introduce imediat idolatria extremă.
Războiul siro-efraimitic și profeția lui Emanuel (735 î.Hr.)
Siria și Israel atacă Iuda. Isaia rostește profeția Fecioarei și a lui Emanuel (Isaia 7:14).
Alianța cu Asiria
Ahaz trimite aurul Templului lui Tiglat-Pileser. Devine vasal al Asiriei.
Profanarea Templului
Construiește un altar păgân în Templu. Închide ușile Templului.
Surse și scrieri
4 Regi (2 Regi) 16
Narațiunea principală.
2 Paralipomena (2 Cronici) 28
Relatare detaliată cu accent pe căderea spirituală.
Isaia cap. 7-12
Profețiile rostite în contextul crizei lui Ahaz, incluzând profeția lui Emanuel.
Contemporani
Profetul care l-a confruntat pe Ahaz cu mesajul lui Dumnezeu și a rostit profeția lui Emanuel.
Contemporan al lui Ahaz, a prorocit judecata lui Dumnezeu.
Fiul lui Ahaz, care a inversat complet direcția tatălui, conducând una dintre cele mai mari reforme religioase ale lui Iuda.
Regele Nordului care, aliat cu Siria, a atacat Ierusalimul (Războiul siro-efraimitic). Ahaz a chemat Asiria în ajutor în loc să se încreadă în Dumnezeu.
Versete cheie
"A umblat pe căile regilor lui Israel, ba încă a trecut pe fiul lui prin foc."
— 4 Regi 16:3"Nu voi cere și nu voi ispiti pe Domnul."
— Isaia 7:12"Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu, și Îl va numi Emanuel."
— Isaia 7:14"În vremea strâmtorării sale, a păcătuit și mai mult împotriva Domnului."
— 2 Paralipomena 28:22"Ahaz a strâns vasele Templului lui Dumnezeu și a închis ușile casei Domnului."
— 2 Paralipomena 28:24Semnificație
Profeția lui Emanuel — din întuneric, lumină
Paradoxal, cel mai rău rege al lui Iuda este contextul celei mai mari profeții mesianice. Refuzul lui Ahaz de a cere un semn nu a împiedicat pe Dumnezeu să dea un semn întregii omeniri: „Iată, Fecioara va lua în pântece." Necredința omului nu anulează planul lui Dumnezeu.
„În vremea strâmtorării, a păcătuit și mai mult"
Ahaz este opusul pocăinței: în loc ca suferința să-l aducă la Dumnezeu, l-a dus și mai departe. Contrastul cu Ezechia, fiul său, este total — și arată că aceeași suferință poate produce fie pocăință, fie împietrire.