arrow_back

Regele Pecahia

verified

Regele Pecahia

Rege al lui Israel (Nord), c. 743-742 î.Hr.

history_edu

Biografie

Regele Pecahia (în ebraică: פְּקַחְיָה, „Domnul a deschis ochii") a fost al șaptesprezecelea rege al Regatului de Nord (Israel), fiul lui Menahem. A domnit doar doi ani (c. 743-742 î.Hr.) la Samaria, continuând în păcatele lui Ieroboam I.

A fost asasinat de Pecah, fiul lui Remalia, căpetenia sa, care „a uneltit împotriva lui și l-a lovit la Samaria, în palatul casei împărătești, împreună cu Argob și Arie" (4 Regi 15:25). Pecah a avut cu sine cincizeci de oameni din Ghilead — ceea ce sugerează o conspirație cu baze teritoriale transiordaniene.

Domnia scurtă a lui Pecahia continuă seria de uzurpări violente care caracterizează ultima perioadă a Regatului de Nord.

timeline

Cronologie

Urcarea pe tron (c. 743 î.Hr.)

Pecahia moștenește tronul de la tatăl său Menahem. Continuă politica pro-asiriană și cultul idolatru.

book

Surse și scrieri

4 Regi (2 Regi) 15:23-26

Singura sursă biblică — patru versete care relatează domnia scurtă și asasinarea.

groups

Contemporani

Regele Menahem

Tatăl lui Pecahia, care a stabilizat temporar Israelul prin tribut și brutalitate.

chevron_right
Regele Pecah

Asasinul lui Pecahia, care va domni 20 de ani și va purta un război fatidic împotriva lui Iuda.

chevron_right
menu_book

Versete cheie

"A făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cu care a făcut pe Israel să păcătuiască."

— 4 Regi 15:24

"Pecah, fiul lui Remalia, căpetenia lui, a uneltit împotriva lui și l-a lovit la Samaria, în palatul casei împărătești."

— 4 Regi 15:25
auto_awesome

Semnificație

Continuitatea păcatului, continuitatea judecății

Pecahia ilustrează inerția spirituală: fiecare rege continuă păcatele predecesorilor, fără reflecție și fără pocăință. Această repetare mecanică a formulei „a făcut ce este rău, n-a se depărtat de păcatele lui Ieroboam" subliniază lipsa totală de inițiativă spirituală.

Instabilitatea ca simptom

Asasinatul din palat, cu conspiratori transiordanieni, arată dezintegrarea politică a Israelului — un regat în care nicio autoritate nu mai este stabilă, pentru că fundamentul spiritual a fost de mult pierdut.