Regele Omri
Rege al lui Israel (Nord), c. 885-874 î.Hr.
Biografie
Regele Omri (în ebraică: עָמְרִי) a fost al șaselea rege al Regatului de Nord (Israel) și fondatorul celei mai puternice dinastii din istoria acestuia. Căpetenie a oștirii lui Israel, a fost proclamat rege de armată după sinuciderea lui Zimri și, după o perioadă de război civil cu Tibni, fiul lui Ghinat, a devenit singurul stăpânitor.
A domnit 12 ani (c. 885-874 î.Hr.), dintre care șase la Tirța și șase la Samaria, noua capitală pe care a fondat-o. Cumpărarea muntelui Samaria de la Șemer și construirea cetății pe el (3 Regi 16:24) a fost un act politic de mare importanță — Samaria va rămâne capitala Regatului de Nord până la căderea din 722 î.Hr.
Din punct de vedere politic și militar, Omri a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Israelului. Inscripțiile asiriene numesc Regatul de Nord „Casa lui Omri" (Bit-Humri) chiar și la generații după moartea sa. Stela lui Meșa, regele Moabului, menționează cucerirea Moabului de către Omri.
Cu toate acestea, Scriptura îi dedică doar opt versete și îl condamnă categoric: „Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului și a făcut mai rău decât toți cei dinaintea lui" (3 Regi 16:25). Marele lui succes politic este irelevant în ochii lui Dumnezeu, deoarece a continuat și a aprofundat idolatria lui Ieroboam I.
Omri este tatăl lui Ahab, cel mai faimos rege idolatru al Nordului, și socrul Izabelei.
Cronologie
Proclamarea ca rege (c. 885 î.Hr.)
Oastea lui Israel, aflată la Ghibeton, îl proclamă rege după sinuciderea lui [
Victoria asupra lui Tibni (c. 885-880 î.Hr.)
Tibni moare și Omri devine singurul rege al Israelului.
Fondarea Samariei (c. 880 î.Hr.)
Omri cumpără muntele Samaria de la Șemer cu doi talanți de argint și construiește noua capitală a Regatului de Nord (3 Regi 16:24).
Cucerirea Moabului
Stela lui Meșa atestă că Omri a cucerit teritoriul Moabului și l-a ținut sub dominație.
Surse și scrieri
3 Regi (1 Regi) 16:21-28
Sursa biblică principală — remarcabil de scurtă pentru un rege atât de important politic. Subliniază că a făcut „mai rău decât toți cei dinaintea lui."
Stela lui Meșa (Piatra Moabită, c. 840 î.Hr.)
Inscripție a regelui Meșa al Moabului care menționează cucerirea Moabului de către Omri: „Omri, regele Israelului, a asuprit Moabul multe zile."
Inscripțiile asiriene
Asiria numește Regatul de Nord „Bit-Humri" (Casa lui Omri) chiar și în timpul regilor care nu erau din dinastia sa — dovadă a impactului politic al lui Omri.
Contemporani
Predecesorul efemer al cărui sinucidere a deschis calea spre tronul lui Omri.
Fiul lui Omri, cel care va duce idolatria la apogeu prin căsătoria cu Izabela și introducerea cultului lui Baal.
Nepotul lui Omri, fiul lui Ahab, care a continuat în idolatria dinastiei.
Nepotul lui Omri, ultimul rege din dinastia fondată de Omri, ucis de Iehu.
Executorul judecății divine asupra dinastiei lui Omri. A nimicit toată casa lui Ahab.
Condamnă retrospectiv „hotărârile lui Omri" (Miheia 6:16) ca simbol al idolatriei instituționalizate.
Versete cheie
"Și a cumpărat muntele Samariei de la Șemer cu doi talanți de argint, și a zidit pe munte, și a numit cetatea pe care a zidit-o Samaria, după numele lui Șemer, stăpânul muntelui."
— 3 Regi 16:24"Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului și a făcut mai rău decât toți cei dinaintea lui. A umblat în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și în păcatele cu care acesta făcuse pe Israel să păcătuiască."
— 3 Regi 16:25-26Semnificație
Succesul politic versus eșecul spiritual
Omri este un caz paradigmatic al discrepanței între succesul lumesc și evaluarea divină. Din punct de vedere politic, a fost cel mai important rege al Nordului — fondator de capitală, cuceritor, recunoscut internațional. Dar Scriptura îi dedică doar opt versete, toate de condamnare. Criteriul lui Dumnezeu nu este puterea politică, ci credincioșia.
Fondarea Samariei — oraș și simbol
Samaria devine nu doar capitala politică, ci și centrul idolatriei Nordului. Profeții vor folosi „Samaria" ca simbol al apostaziei. Distrugerea Samariei de către asirieni în 722 î.Hr. va fi înțeleasă ca judecata lui Dumnezeu asupra „casei lui Omri."