Regele Ieroboam I
Primul rege al Regatului de Nord (Israel), c. 931-910 î.Hr.
Biografie
Regele Ieroboam I (în ebraică: יָרָבְעָם, „poporul se înmulțește") a fost primul rege al Regatului de Nord (Israel), după dezbinarea regatului unit al lui David și Solomon. Originar din seminția lui Efraim, Ieroboam a fost mai întâi slujitor al lui Solomon, un om harnic și capabil, pe care regele l-a pus peste „toată corvada casei lui Iosif" (3 Regi 11:28).
Profetul Ahia din Șilo i-a profețit ruperea a zece seminții din mâna lui Solomon, din cauza idolatriei acestuia: „Iată, voi rupe regatul din mâna lui Solomon și îți voi da ție zece seminții" (3 Regi 11:31). Solomon a căutat să-l omoare, iar Ieroboam a fugit în Egipt, unde a rămas până la moartea regelui.
După moartea lui Solomon, poporul i-a cerut fiului acestuia, Roboam, să le ușureze jugul. Roboam a refuzat cu aroganță, iar zece seminții s-au rupt și l-au ales pe Ieroboam rege. Astfel s-a împlinit profeția lui Ahia și pedeapsa lui Dumnezeu pentru idolatria lui Solomon.
Însă Ieroboam, temându-se că poporul se va întoarce la Ierusalim pentru cult și va reveni la casa lui David, a săvârșit „păcatul cel mare" care i-a definit întreaga moștenire: a ridicat doi viței de aur — unul la Dan și altul la Betel — spunând: „Iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din pământul Egiptului!" (3 Regi 12:28). A instituit o preoție nelegitimă, din afara seminției lui Levi, și a mutat sărbătorile la alte date.
Acest păcat — idolatria instituționalizată — a devenit blestemul permanent al Regatului de Nord. Aproape fiecare rege de după el este evaluat cu formula: „a umblat în calea lui Ieroboam și în păcatul cu care a făcut pe Israel să păcătuiască." Un profet a venit la Betel și a profețit distrugerea altarului (3 Regi 13), iar profetul Ahia i-a vestit lui Ieroboam nimicirea casei sale (3 Regi 14:7-16).
Ieroboam a domnit 22 de ani și a adormit cu părinții săi. Fiul său Nadab i-a urmat la tron, dar întreaga dinastie a fost nimicită de Baașa, împlinind profeția lui Ahia.
Cronologie
Origini și slujba la curtea lui Solomon (c. 960-931 î.Hr.)
Din seminția lui Efraim, fiul lui Nebat. Om harnic, pus de Solomon peste corvada casei lui Iosif. Profetul Ahia din Șilo îi profețește stăpânirea peste zece seminții (3 Regi 11:29-39).
Fuga în Egipt (c. 931 î.Hr.)
Solomon caută să-l ucidă. Ieroboam fuge la faraonul Șișac din Egipt, unde rămâne până la moartea lui Solomon.
Alegerea ca rege al Israelului (c. 931 î.Hr.)
Adunarea de la Sichem. Roboam refuză cererea poporului.
Păcatul vițeilor de aur
Temându-se de revenirea poporului la Ierusalim, ridică viței de aur la Dan și Betel. Instituie preoție nelegitimă și schimbă calendarul sărbătorilor. „Lucrul acesta a fost spre păcat" (3 Regi 12:30).
Profeția de la Betel (3 Regi 13)
Un om al lui Dumnezeu din Iuda vine la Betel și profețește împotriva altarului: „Iată, se va naște un fiu casei lui David, cu numele Iosia, care va jertfi pe tine." Ieroboam întinde mâna să poruncească arestarea profetului, dar mâna i se usucă.
Profeția lui Ahia și moartea fiului (3 Regi 14)
Fiul lui Ieroboam, Abia, se îmbolnăvește. Soția lui Ieroboam merge la Ahia, care profețește nimicirea casei lui Ieroboam: „Voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură gunoiul."
Surse și scrieri
3 Regi (1 Regi) 11:26-14:20
Narațiunea principală: chemarea profetică, ruperea regatului, păcatul vițeilor de aur, profețiile împotriva casei sale.
2 Paralipomena (2 Cronici) 10-13
Perspectiva suplimentară din Cronici, subliniind nelegitimitatea cultului instituit de Ieroboam și războaiele cu Roboam.
Sfinții Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur comentează că Ieroboam a primit de la Dumnezeu toate premisele unui regat binecuvântat, dar a ales idolatria din teamă omenească, nu din necunoaștere.
Contemporani
Stăpânul sub care a slujit Ieroboam. Idolatria lui Solomon a fost cauza profetică a dezbinării, iar Ieroboam a fost instrumentul pedepsei divine.
Ieroboam a primit promisiunea unui regat durabil, condiționat de ascultare — aceeași structură ca Legământul davidic. Dar spre deosebire de David, Ieroboam nu s-a pocăit.
Fiul lui Ieroboam, care i-a urmat la tron dar a domnit doar doi ani, fiind asasinat de Baașa.
Fiul lui Solomon, al cărui refuz arogant a provocat dezbinarea. Roboam a rămas rege peste Iuda, iar Ieroboam peste Israel.
Fiul lui Roboam, care l-a înfrânt pe Ieroboam în război, apărând legitimitatea cultului de la Ierusalim (2 Paralipomena 13).
Versete cheie
"Iată, voi rupe regatul din mâna lui Solomon și îți voi da ție zece seminții."
— 3 Regi 11:31"Iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din pământul Egiptului!"
— 3 Regi 12:28"Și lucrul acesta a fost spre păcat, căci mergea poporul până la Dan, înaintea unuia din ei."
— 3 Regi 12:30"Ai făcut rău mai mult decât toți câți au fost înaintea ta și te-ai dus și ți-ai făcut alți dumnezei și chipuri turnate, ca să Mă mânii."
— 3 Regi 14:9"Și va da pe Israel pentru păcatele lui Ieroboam, cu care a păcătuit el însuși și cu care a făcut pe Israel să păcătuiască."
— 3 Regi 14:16Semnificație
„Păcatul lui Ieroboam" — paradigma apostaziei instituționalizate
Expresia „păcatul lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cu care a făcut pe Israel să păcătuiască" apare de peste 20 de ori în Cărțile Regilor. Este formula standard prin care sunt judecați aproape toți regii Regatului de Nord. Ieroboam nu a păcătuit doar personal — a instituționalizat idolatria, creând structuri de păcat care au dăinuit generații.
Frica omenească versus încrederea în Dumnezeu
Ieroboam a primit o promisiune directă de la Dumnezeu prin profetul Ahia: dacă va păzi poruncile, va avea „casă statornică" (3 Regi 11:38). Însă în loc să se încreadă în Dumnezeu, s-a temut de pierderea puterii politice. Vițeii de aur au fost rodul fricii, nu al necunoașterii — o lecție despre cum teama omenească duce la idolatrie.
Dezbinarea ca pedeapsă și providență
Ruperea regatului, deși tragică, a fost actul dreptății divine față de idolatria lui Solomon. Dumnezeu a păstrat o seminție casei lui David „pentru robul Meu David și pentru Ierusalimul pe care l-am ales" (3 Regi 11:32). Providența divină lucrează chiar și prin dezbinare.
Prefigurarea exilului
Ieroboam a pus bazele spirituale ale căderii Regatului de Nord. De la vițeii de aur la deportarea în Asiria (722 î.Hr.) trec aproape două secole, dar cauza rămâne aceeași: „Pentru păcatele lui Ieroboam, cu care a păcătuit și cu care a făcut pe Israel să păcătuiască" (3 Regi 15:30).