Iezabel (în ebraică: אִיזֶבֶל, probabil „Unde este prințul?" sau „Fără locuință" — interpretată de tradiția rabinică și patristică în sens peiorativ: „cea fără rușine") a fost prințesă feniciană, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, și soția regelui Ahab al lui Israel (sec. IX î.Hr.). Prin căsătoria ei cu Ahab, Iezabel nu a adus doar o alianță politică, ci o criză spirituală fără precedent în Regatul de Nord.

Iezabel a introdus cultul lui Baal și al Așerei în Israel cu o forță instituțională: a întreținut la curtea regală 450 de profeți ai lui Baal și 400 de profeți ai Așerei (3 Regi 18:19), transformând idolatria dintr-o abatere individuală într-o religie de stat. Totodată, a declanșat o persecuție sistematică împotriva profeților Dumnezeului lui Israel, ucigând pe mulți dintre ei — fapt care l-a determinat pe Obadia, majordomul lui Ahab, să ascundă o sută de profeți în peșteri (3 Regi 18:4).

Adversarul ei profetic principal a fost Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. După confruntarea de pe Muntele Carmel — unde focul ceresc al Dumnezeului lui Ilie a mistuit jertfa, în timp ce Baal nu a răspuns — Iezabel a jurat uciderea lui Ilie: „Să facă zeii cu mine ce vor vrea, dacă mâine la această oră nu voi face cu viața ta ca cu viața unuia din ei" (3 Regi 19:2). Amenințarea ei a provocat fuga lui Ilie în pustie, până la Muntele Horeb.

Cel mai revoltător act al ei rămâne uciderea lui Nabot Izreeliteanul. Când Ahab a poftit via lui Nabot și acesta a refuzat s-o vândă („Să mă ferească Dumnezeu să-ți dau moștenirea părinților mei" — 3 Regi 21:3), Iezabel a pus la cale o judecată falsă: a plătit doi martori mincinoși care l-au acuzat pe Nabot de hulă și de trădare, iar Nabot a fost ucis cu pietre. Iezabel i-a comunicat apoi lui Ahab: „Scoală-te, ia via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ți-o vândă" (3 Regi 21:15). Ilie l-a întâmpinat pe Ahab la vie cu judecata divină și a profețit că în locul unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge și sângele lui Ahab, iar Iezabela va fi mâncată de câini.

Moartea Iezabelei s-a împlinit exact conform profeției. Când Iehu, unsul Dumnezeului lui Israel, a ajuns la Izreel pentru a nimici casa lui Ahab, Iezabel s-a fardiat, și-a împodobit capul și l-a privit provocatoare de la fereastră, rostind: „Oare bine i-a mers lui Zimri, care și-a ucis stăpânul?" (4 Regi 9:31). Iehu a poruncit eunucilor de la curte s-o arunce jos. Trupul ei a fost mâncat de câini, rămânând doar craniul, picioarele și palmele — împlinind cu precizie cuvântul lui Ilie: „Pe ogorul Izreelului vor mânca câinii trupul Iezabelei" (3 Regi 21:23; cf. 4 Regi 9:36-37).