Sfântul Nicodim Aghioritul
Cuvios, editorul Filocaliei, 1749-1809
Biografie
Sfântul Nicodim Aghioritul (în greacă: Νικόδημος ὁ Ἁγιορείτης) este unul dintre cei mai prolifici și mai influenți teologi ai Ortodoxiei moderne — editor, compilator, comentator și ascet, a cărui operă a generat renașterea filocalică ce a marcat decisiv viața Bisericii Ortodoxe din ultimele două secole.
Născut în 1749 pe insula Naxos, cu numele de botez Nicolae, a studiat la celebra școală grecească de la Smirna, unde a deprins limbile greacă, latină, italiană și franceză, și a dobândit o cultură enciclopedică remarcabilă. La vârsta de 26 de ani (1775) a intrat în viața monahală pe Muntele Athos, la Mănăstirea Dionisiou, unde a primit numele monahal.
Pe Sfântul Munte, sub îndrumarea mitropolitului Macarie al Corintului, a început marea sa operă editorială. Împreună cu Macarie a editat Filocalia (Φιλοκαλία τῶν Ἱερῶν Νηπτικῶν — „Iubirea de frumusețea dumnezeiască a Sfinților trezvitori"), publicată la Veneția în 1782 — antologia fundamentală a textelor ascetice și mistice ale Părinților Răsăriteni, de la Evagrie Ponticul și Sfântul Maxim Mărturisitorul până la Sfântul Grigorie Palama și Sfântul Simeon Noul Teolog.
Opera sa este vastă: a editat și comentat Scara Raiului a Sfântului Ioan Scărarul, a compilat „Evergetinos" (antologie de texte patristice), a scris „Pidalionul" (comentariul canoanelor Bisericii, împreună cu Agapie Leonardos), „Carte folositoare de suflet" (despre împărtășirea deasă), „Războiul nevăzut" (adaptare după Lorenzo Scupoli), și numeroase alte lucrări de asceză, liturgică, canoane și aghiografie.
A trăit în asceză extremă: dormea pe o scândură, mânca o singură dată pe zi și și-a petrecut ultimii 14 ani de viață în chilii izolate, scriind neîncetat. Se spune că citea o carte o singură dată și o reținea integral.
A adormit în Domnul la 14 iulie 1809, în chilia Sfântului Gheorghe Scourteon de pe Muntele Athos. A fost canonizat în 1955. Este prăznuit la 14 iulie.
Cronologie
Nașterea (1749)
Născut pe insula Naxos, cu numele Nicolae. Primește o educație excelentă de la mama sa, apoi la școala locală.
Studiile la Smirna (c. 1765-1770)
Studiază la Școala Evanghelică din Smirna — una dintre cele mai importante instituții de învățământ grecești. Deprinde limbile clasice și moderne, filosofia, teologia și științele.
Intrarea în monahism pe Muntele Athos (1775)
Intră la Mănăstirea Dionisiou, unde primește numele Nicodim. Începe viața de rugăciune, asceză și studiu patristic.
Întâlnirea cu Macarie al Corintului și editarea Filocaliei (1777-1782)
Mitropolitul Macarie al Corintului îi încredințează editarea Filocaliei — antologia textelor filocalice pe care Macarie le adunase. Acesta le editează, le comentează și le pregătește pentru publicare. Filocalia este tipărită la Veneția în 1782.
Pidalionul (1793-1800)
Compilează și comentează întregul corp al canoanelor Bisericii Ortodoxe (apostolice, sinodale și patristice). „Pidalionul" (Πηδάλιον — „Cârma") devine referința canonică standard a Bisericii Grecești.
Ultimii ani și scrierile (1800-1809)
Trăiește în asceză extremă în chilii izolate pe Muntele Athos, scriind neîncetat. Compune „Războiul nevăzut", „Carte folositoare de suflet", „Evergetinos" și alte lucrări.
Adormirea (14 iulie 1809)
Moare în chilia Sfântului Gheorghe Scourteon, la vârsta de 60 de ani, epuizat de asceză și de neîncetata muncă intelectuală.
Surse și scrieri
Filocalia (Φιλοκαλία)
Antologia fundamentală a textelor ascetice și mistice ale Părinților Răsăriteni, editată împreună cu Macarie al Corintului și publicată la Veneția în 1782. Cuprinde texte de la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Evagrie Ponticul, Isihie Sinaitul și alți Părinți trezvitori. A generat renașterea isihastă în lumea ortodoxă.
Pidalionul (Πηδάλιον)
Colecția completă a canoanelor Bisericii Ortodoxe — apostolice, ale sinoadelor ecumenice și locale, și ale Sfinților Părinți — cu comentariile sale. Referința canonică standard a Bisericii Grecești.
Evergetinos (Εὐεργετινός)
Antologie de texte patristice organizate tematic, urmând structura compilației lui Pavel Everghetinos (sec. XI). Manual de viață duhovnicească prin exemplul Părinților.
Războiul nevăzut (Ἀόρατος Πόλεμος)
Adaptare ortodoxă a lucrării „Il combattimento spirituale" a lui Lorenzo Scupoli. Tratat practic despre lupta interioară cu patimile și despre calea spre desăvârșire.
Carte folositoare de suflet (despre împărtășirea deasă)
Apărarea împărtășirii frecvente a credincioșilor — învățătură controversată în epoca sa, dar în acord cu practica Bisericii primare.
Contemporani
Sfântul Macarie al Corintului (1731-1805)
Mitropolitul care a inițiat proiectul Filocaliei și i-a încredințat acestuia editarea. Colaborarea lor a produs cea mai importantă antologie teologică a Ortodoxiei.
Moștenitor spiritual al tradiției filocalice pe care Filocalia o face accesibilă. Paisie a trăit pe Muntele Athos în duhul trezviei și rugăciunii pe care Filocalia le propovăduiește.
Unul dintre Părinții centrali ai Filocaliei. A editat și comentat Centuriile maximiene, asigurându-le o nouă circulație în lumea ortodoxă modernă.
Teologul central al tradiției isihaste pe care Filocalia o face accesibilă. A inclus în Filocalie textele palamite fundamentale, confirmând isihasmul ca tradiție vie a Ortodoxiei.
A editat și comentat „Scara Raiului", punând-o în centrul renașterii filocalice și asigurându-i o nouă difuzare în lumea ortodoxă modernă.
Unul dintre autorii centrali ai Filocaliei. A editat și comentat scrierile lui Simeon, contribuind la redescoperirea acestui mare mistic în Ortodoxia modernă.
Moștenitorul spiritual al renașterii filocalice în secolul XX. Iosif a trăit pe Muntele Athos rugăciunea și trezvia pe care Filocalia le propovăduiește, formând o generație de ucenici care au reînnoit viața monahală athonită.
Sfântul Paisie Velicikovski (1722-1794)
Contemporanul slavon. A tradus Filocalia în slavonă („Dobrotolubiye"), răspândind-o în lumea rusă și românească. Împreună au generat renașterea filocalică în întreaga lume ortodoxă.
Versete cheie
"Și mă rog ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult în cunoaștere și în orice pricepere, ca să deosebiți cele ce sunt mai bune."
— Filipeni 1:9-10"Neîncetat vă rugați."
— 1 Tesaloniceni 5:17"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate."
— 2 Timotei 3:16"Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele."
— Psalmul 118:105Semnificație
Filocalia — renașterea isihastă
Publicarea Filocaliei în 1782 a declanșat o renaștere spirituală în toată lumea ortodoxă. Traducerile slavonă (Paisie Velicikovski, 1793) și rusă (Teofan Zăvorâtul, 1877) au răspândit textele filocalice în milioane de exemplare. Filocalia rămâne, alături de Biblie și Liturghier, una dintre cele trei cărți fundamentale ale Ortodoxiei.
Enciclopedistul Ortodoxiei
Nicodim a fost un om al Renașterii ortodoxe: a editat texte patristice, a compilat canoane, a scris despre asceză, liturgică, aghiografie, morală și drept canonic. Opera sa enciclopedică a pus la dispoziția Ortodoxiei moderne întreaga moștenire patristică într-o formă accesibilă.
Împărtășirea deasă — întoarcerea la practica primară
Apărarea împărtășirii frecvente a credincioșilor — într-o epocă când practica comună era împărtășirea de doar câteva ori pe an — a fost o întoarcere curajoasă la tradiția Bisericii primare și a influențat decisiv practica liturgică ortodoxă contemporană.
Sinteza Răsăritului și Apusului
„Războiul nevăzut" — adaptare ortodoxă a unui text apusean — arată capacitatea sa de a primi și transforma ce este bun din alte tradiții, fără a compromite identitatea ortodoxă. Această deschidere echilibrată rămâne model.