Sfântul Ioan Scărarul
Egumen al Muntelui Sinai, autorul Scării Raiului, c. 579-649
Biografie
Sfântul Ioan Scărarul (în greacă: Ἰωάννης τῆς Κλίμακος — Ioannes tis Klimakos; în latină: Ioannes Climacus), egumen al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, este autorul „Scării Raiului" (Κλῖμαξ τοῦ Παραδείσου) — cea mai influentă carte de asceză din istoria creștinismului răsăritean. Supranumele „Scărarul" (Climacus) îi vine de la această operă.
Născut în jurul anului 579, cel mai probabil în Palestina, a intrat în viața monahală la Mănăstirea din Sinai la vârsta de circa 16 ani. După moartea duhovnicului său, Avva Martyrios, s-a retras în pustia din jurul Muntelui Sinai, trăind ca isihast timp de circa 40 de ani într-o peșteră numită Tola. Această lungă perioadă de singurătate, rugăciune și luptă duhovnicească i-a dat o cunoaștere directă și profundă a sufletului omenesc — a patimilor, a ispitelor și a căilor spre Dumnezeu.
La vârsta înaintată a fost ales egumen al Mănăstirii din Sinai. În această calitate, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii de la Raithu, a compus „Scara Raiului" — 30 de trepte duhovnicești, de la lepădarea de lume până la unirea cu Dumnezeu prin credință, nădejde și dragoste. Numărul de 30 corespunde celor 30 de ani ai vieții ascunse a lui Hristos înainte de Botez.
„Scara Raiului" este citită integral în mănăstirile ortodoxe în timpul Postului Mare și rămâne, după 14 secole, manualul fundamental al vieții duhovnicești. Duminica a IV-a a Postului Mare îi este dedicată.
A adormit în Domnul în jurul anului 649. Este prăznuit la 30 martie și în Duminica a IV-a a Postului Mare.
Cronologie
Nașterea (c. 579)
Născut cel mai probabil în Palestina. Primește o educație bună — scrierile sale dovedesc o cultură clasică și teologică solidă.
Intrarea la Mănăstirea din Sinai (c. 595)
Intră în viața monahală la Mănăstirea din Muntele Sinai la vârsta de circa 16 ani. Este format de Avva Martyrios.
Retragerea în pustie (c. 600-640)
După moartea duhovnicului său, se retrage ca isihast în peștera Tola, la poalele Muntelui Sinai. Trăiește circa 40 de ani în singurătate, rugăciune neîncetată și asceză. Vizitează mănăstirile din Egipt pentru a cunoaște tradiția monahală a deșertului.
Ales egumen al Mănăstirii din Sinai (c. 640)
La vârsta înaintată, este ales egumen al Mănăstirii Sfânta Ecaterina. Conduce comunitatea cu blândețe și înțelepciune.
Scrierea „Scării Raiului" (c. 640-649)
La rugămintea egumenului Ioan de la Raithu, compune „Scara Raiului" — sinteza experienței sale de 40 de ani de viață isihastă. Scrie și „Cartea către păstor" (Liber ad pastorem), adresată egumenilor.
Surse și scrieri
Scara Raiului (Κλῖμαξ τοῦ Παραδείσου)
Capodoperă a literaturii ascetice, în 30 de trepte: de la lepădarea de lume (treapta 1) la sfânta treime a virtuților — credință, nădejde și dragoste (treapta 30). Treptele intermediare descriu cu o precizie psihologică remarcabilă patimile sufletești (mândria, slava deșartă, minciuna, lenea, mânia, desfrânarea, lăcomia, tristețea, acedia) și virtuțile care le vindecă (smerenia, ascultarea, pocăința, trezvia, rugăciunea, lacrimile). Continuă și desăvârșește tradiția ascetică a lui Evagrie Ponticul și a Sfântului Ioan Casian.
Cartea către păstor (Liber ad pastorem)
Tratat adresat egumenilor despre arta conducerii duhovnicești. Complement al Scării, arătând cum cel care a urcat treptele poate ghida și pe alții.
Contemporani
Predecesorul spiritual în sistematizarea vieții ascetice. „Scara Raiului" continuă și dezvoltă învățătura casiană despre cele opt patimi principale și despre discernământul duhovnicesc.
Contemporan și duhovnicește înrudit. Ambii au trăit în aceeași epocă și au contribuit — Maxim prin teologie speculativă, Ioan prin asceză practică — la transmiterea moștenirii patristice.
Sfântul Grigorie Sinaitul (c. 1260-1346)
Moștenitor al tradiției sinaite a lui Ioan. „Scara Raiului" a fost una dintre lecturile fundamentale ale isihaștilor athoniți pe care Grigorie Sinaitul i-a format.
Editorul și comentatorul „Scării Raiului" în „Filocalia", punând „Scara" în centrul renașterii filocalice și asigurându-i o nouă difuzare în lumea ortodoxă.
Versete cheie
"Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe ea."
— Facerea 28:12"Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia."
— Matei 5:4"Uitând cele ce sunt în urma mea și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus."
— Filipeni 3:13-14"Fericit bărbatul al cărui ajutor este de la Tine; suișuri în inima sa a pus."
— Psalmul 83:6-7Semnificație
„Scara Raiului" — manualul vieții duhovnicești
„Scara" este cea mai citită carte ascetică din Ortodoxie, alături de „Filocalia". Structura sa în trepte oferă o hartă clară a vieții duhovnicești: de la începutul pocăinței până la desăvârșirea iubirii. Fiecare treaptă descrie o patimă sau o virtute cu o precizie psihologică care rămâne actuală.
Duminica a IV-a a Postului Mare
Dedicarea unei duminici din Postul Mare Sfântului Ioan Scărarul — în inima perioadei de pocăință — arată că „Scara" este considerată ghidul prin excelență al nevoinței postului. Biserica oferă credincioșilor modelul Scării tocmai când au cel mai mult nevoie de el.
Psihologia duhovnicească
„Scara" este cea mai profundă analiză a sufletului omenesc din literatura patristică. Descrierea patimilor — mecanismele lor, înlănțuirea lor, modurile în care se deghizează — anticipează cu secole psihologia modernă, dar într-un cadru teologic: patimile nu sunt boli de vindecat prin tehnici, ci răni de tămăduit prin har.
Lacrimile — al doilea botez
Treapta a 7-a — despre plânsul cel de bucurie făcător — este una dintre cele mai celebre pagini ale literaturii creștine. Lacrimile de pocăință nu sunt tristețe, ci bucuria celui care se întoarce la Dumnezeu. Această învățătură a influențat întreaga tradiție isihastă, inclusiv pe Sfântul Simeon Noul Teolog.