Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (în greacă: Ἀντώνιος ὁ Μέγας; în coptă: Ⲁⲃⲃⲁ Ⲁⲛⲧⲱⲛⲓ) este „părintele monahismului" — primul mare pustnic creștin și întemeietorul vieții anachoretice. Născut în jurul anului 251 în Coma (Qeman), lângă Heracleea, în Egiptul de Mijloc, dintr-o familie de creștini copți înstăriți, Antonie a răspuns chemării evanghelice cu o radicalitate care a schimbat cursul istoriei Bisericii.

La vârsta de aproximativ 20 de ani, rămas orfan, a intrat în biserică și a auzit cuvintele Evangheliei: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de-Mi urmează Mie" (Matei 19:21). Le-a primit ca adresate personal lui. A vândut tot ce avea, a încredințat sora sa unei comunități de fecioare și a plecat în pustie.

A trăit mai întâi la marginea satului, apoi în morminte părăsite, apoi în fortăreața ruinată de la Pispir, unde a stat închis 20 de ani, hrănit prin crăpăturile zidului. Luptele sale cu demonii au devenit celebre: atacat cu viziuni înfricoșătoare, cu bătăi și ispite, Antonie biruia prin rugăciune, post și chemarea numelui lui Hristos. Când l-a întrebat pe Domnul de ce nu a intervenit mai devreme, a primit răspunsul: „Antonie, eram aici, dar așteptam să văd lupta ta."

După 20 de ani de zăvorâre, a ieșit din fortăreață — spre uimirea tuturor — sănătos la trup și la suflet, liniștit, luminat, plin de har. Mulțimi au venit la el, iar în jurul său s-au format primele comunități monahale din istorie. Antonie nu a scris o regulă formală, ci a format ucenici prin exemplu și prin cuvânt.

S-a retras apoi și mai adânc în pustie, la „Muntele Interior" (Deir el-Qiddis Antunius), aproape de Marea Roșie, unde a trăit ultimii 45 de ani. A coborât de două ori la Alexandria: o dată pentru a întări pe creștinii în timpul persecuției lui Maximian, a doua oară pentru a-l sprijini pe Sfântul Atanasie cel Mare în lupta contra arianismului.

A adormit în Domnul la vârsta de 105 ani, pe 17 ianuarie 356, în deplină luciditate. A poruncit ucenicilor să-i ascundă locul îngropării. Este prăznuit la 17 ianuarie.