Sfântul Andrei Criteanul
Arhiepiscop al Cretei, Imnograf
Biografie
Sfântul Andrei Criteanul (în greacă: Ἀνδρέας Κρήτης) a fost arhiepiscop al Cretei și unul dintre cei mai mari imnografi ai Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 660 d.Hr. la Damasc, a trăit în perioada de tranziție între antichitatea târzie și epoca bizantină medievală.
Este cel mai bine cunoscut pentru compunerea „Marelui Canon" (Canonul cel Mare), o capodoperă a poeziei liturgice bizantine care conține 250 de strofe și este cântat în Biserica Ortodoxă în timpul Postului Mare. Acest imn monumental este o meditație profundă asupra păcatului, pocăinței și milei divine.
Pe lângă activitatea sa ca imnograf, Andrei a fost un predicator renumit și teolog, lăsând o moștenire bogată de omilii și imnuri care continuă să fie folosite în cultul ortodox până astăzi. A murit în jurul anului 740 d.Hr. la Mitilene, în Lesbos.
Cronologie
Nașterea la Damasc (c. 660 d.Hr.)
Se naște la Damasc, Siria, într-o perioadă în care Damascul era deja sub stăpânire arabă, dar avea o comunitate creștină vie.
Mut de la naștere, vindecat miraculos (copilărie)
Conform tradiției, s-a născut mut și a fost vindecat miraculos după ce mama sa l-a adus la Sfânta Împărtășanie. După această vindecare, a început să vorbească și să cânte laude lui Dumnezeu.
Călugăr la Lavra Sfântului Sava (c. 678-685 d.Hr.)
În tinerețe se retrage la celebra Lavră a Sfântului Sava lângă Ierusalim, unde primește o educație teologică solidă și se formează în viața monastică.
Diacon și secretar al Patriarhiei Ierusalimului (c. 685 d.Hr.)
Este hirotonit diacon și devine secretar (notariu) și econom al Patriarhiei Ierusalimului sub patriarhul Teodor.
Mutare la Constantinopol (c. 685-692 d.Hr.)
Se mută la Constantinopol, capitala imperiului, unde devine parte a cercurilor intelectuale și ecleziastice ale capitalei.
Participarea la Sinodul Quinisext (692 d.Hr.)
Participă la Sinodul Trulan (Quinisext) din 692 d.Hr., deși poziția sa exactă în discuțiile sinodului nu este documentată în detaliu.
Arhiepiscop al Gortinei, Creta (c. 692-712 d.Hr.)
Este numit arhiepiscop al Gortinei (uneori numit al Cretei), unde păstorește timp de aproximativ 20 de ani, predicând și scriind imnuri liturgice.
Perioada de scriere intensă (c. 700-720 d.Hr.)
În această perioadă compune majoritatea operelor sale, inclusiv celebrul Mare Canon, numeroase canoane pentru sărbători și omilii.
Ultimii ani la Mitilene (c. 720-740 d.Hr.)
Se retrage din scaunul episcopal și petrece ultimii ani ai vieții la Mitilene, în insula Lesbos, unde continuă să scrie și să se roage.
Surse și scrieri
Marele Canon (Canonul cel Mare)
Capodopera sa liturgică, cel mai lung canon din cultul ortodox, cu 250 de strofe. Este o meditație profundă asupra istoriei mântuirii din Vechiul Testament, aplicată la experiența personală a pocăinței. Se cântă în Biserica Ortodoxă în prima săptămână a Postului Mare și în Joia din Săptămâna a V-a (cu viața Sfintei Maria Egipteanca).
Canoane și imnuri liturgice
A compus numeroase canoane pentru sărbători ale Bisericii, inclusiv pentru Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Înălțarea Sfintei Cruci și alte praznice. Operele sale sunt caracterizate prin profunzime teologică și frumusețe poetică.
Omilii pentru sărbători
A lăsat o colecție de omilii pentru marile sărbători, caracterizate prin elocvență retorică și adâncime dogmatică.
Lauda Maicii Domnului
Omilii dedicate venerării Theotokos, reflectând devotamentul său profund față de Maica Domnului.
Contemporani
Frate adoptiv, crescut împreună la Damasc. Amândoi au fost formați de monahul Cosma și amândoi au devenit mari imnografi și apărători ai icoanelor. Ioan — autorul Canonului Paștilor și al „Expunerii exacte a credinței ortodoxe" — și Andrei sunt coloanele imnografiei bizantine.
Sfântul Sofronie al Ierusalimului (c. 560-638)
Deși Sofronie a murit înainte ca Andrei să ajungă la maturitate, operele sale liturgice și teologice l-au influențat pe tânărul Andrei în timpul șederii sale la Ierusalim.
Patriarhul Gherman I al Constantinopolului (715-730)
Contemporan și probabil prieten, amândoi au fost apărători ai venerării icoanelor înaintea Iconoclasmului oficial.
Împărat Justinian II (685-695, 705-711)
A domnit în perioada în care Andrei a fost activ la Constantinopol și a participat la Sinodul Quinisext convocat de împărat.
Sfântul Cosma de Maiuma (c. 675-752)
Frate adoptiv al Sfântului Ioan Damaschin și el însuși un mare imnograf. Împreună cu Andrei și Ioan, a format triumviratul marilor imnografi ai secolului VIII.
Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (634-740)
Patriarh în timpul carierei lui Andrei, apărător al icoanelor și coleg în lupta împotriva primelor tendințe iconoclaste.
Monahul care a descoperit-o pe Maria Egipteanca în pustie și a transmis povestea ei posterității. Viața Mariei, consemnată de mărturisirea lui Zosima, este citită la slujba Marelui Canon.
Deși Maria a trăit cu secole înainte de Andrei, el i se atribuie redactarea sau popularizarea narațiunii despre viața sa, care este citită în timpul cântării Marelui Canon în Joia din Săptămâna a V-a a Postului Mare.
Citate din scrierile sale
"De unde să încep să plâng faptele vieții mele celei de mult păcătoase? Ce temelie voi pune, Hristoase, pentru această plângere de acum?"
— Marele Canon, Cântarea 1"Marea valurilor păcatelor mele s-a întors asupra mea, ca asupra profetului ce cândva, și mă cufundă în adâncul pierzării."
— Marele Canon, Cântarea 6"Cel ce ai dat lacrimile Măriei celei păcătoase, fă-mă vrednic și pe mine, Mântuitorule, de plânsul cel de pocăință."
— Marele Canon, Cântarea 9"Hristos Se naște, preamăriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!"
— Din Canonul Nașterii DomnuluiSemnificație
Maestru al imnografiei bizantine
Andrei este considerat unul dintre cei mai mari imnografi ai Bisericii Ortodoxe, alături de Romani Melodul și Ioan Damaschin. Operele sale au stabilit standarde înalte pentru poezia liturgică bizantină.
Teologia pocăinței
Marele Canon este expresia supremă a teologiei ortodoxe a pocăinței - nu ca vinovăție psihologică, ci ca întoarcere umilă și plină de nădejde către Dumnezeu Cel milostiv.
Tipologia biblică
Operele sale demonstrează o înțelegere profundă a tiparelor tipologice din Vechiul Testament, văzând întreaga Scriptură ca pe o pregătire pentru Hristos și o oglindă pentru experiența spirituală personală.
Contribuție liturgică durabilă
Imnurile sale continuă să fie cântate săptămânal în bisericile ortodoxe de peste 1200 de ani, făcând din el unul dintre cei mai „prezenți" Părinți ai Bisericii în cultul contemporan.
Teologie dogmatică
Operele sale reflectă și apără învățătura ortodoxă despre Treime, Întrupare, Theotokos și sfinte icoane, în perioada premergătoare Iconoclasmului.
Model de umilinț și pocăință
Deși era un ierarh înalt educat și un teolog rafinat, Marele Canon său respiră umilinț profundă și recunoaștere sinceră a propriei păcătoșenii, oferind un model pentru toți creștinii.
Influență asupra spiritualității ortodoxe
Practica cântării Marelui Canon în Postul Mare a format profund spiritualitatea ortodoxă, învățând generații de credincioși să vadă propria viață prin prisma narațiunilor biblice și să tânjească după transformare.
Continuitate în mijlocul schimbării
A trăit în perioada de tranziție de la antichitatea târzie la Evul Mediu bizantin, în timpul cuceririi arabe a Orientului Mijlociu, dar a menținut continuitatea tradiției patristice în operele sale.