Muntele Tabor
Locul Schimbării la Față, Galilea
Descriere
Muntele Tabor (în ebraică: הַר תָּבוֹר, în greacă: Θαβώρ) este un munte izolat, cu formă de cupolă, înalt de 575 m, care se ridică maiestuos din Câmpia Izreel, în Galileea de Jos. Tradiția creștină, încă din sec. III, identifică Taborul cu „muntele cel înalt" unde Iisus Hristos S-a schimbat la Față înaintea ucenicilor Săi (Matei 17:1-9; Marcu 9:2-8; Luca 9:28-36).
Schimbarea la Față (Metamorfosis / Transfigurarea) este unul dintre cele mai importante evenimente teologice din Evanghelii: fața lui Iisus „a strălucit ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17:2). Moise și Ilie apar vorbind cu El despre „ieșirea Lui" (Luca 9:31) — adică despre Patimile, Moartea și Învierea. Vocea Tatălui se aude din nor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L!" (Matei 17:5).
Praznicul Schimbării la Față (6 august) este unul dintre cele douăsprezece mari praznice ale Bisericii Ortodoxe. Teologia luminii necreate — centrală în isihasm și în gândirea Sfântului Grigorie Palama — se bazează pe lumina Taborului.
Evenimente biblice
Debora și Barac — biruința de la Tabor (c. 1125 î.Hr.)
În Vechiul Testament, Muntele Tabor apare în contextul judecătorilor: Debora îl trimite pe Barac să adune oștile la Tabor și Dumnezeu le dă biruință asupra lui Sisera (Judecători 4:6-16).
Surse scripturistice
Matei 17:1-9 — Schimbarea la Față
Narațiunea cea mai completă. Matei subliniază strălucirea feței „ca soarele" și poruncă: „pe Acesta ascultați-L!"
Marcu 9:2-8
Marcu adaugă detaliul că hainele „s-au făcut strălucitoare, foarte albe, cum nu le poate înălbi niciun nălbitor de pe pământ."
Luca 9:28-36
Luca adaugă că Moise și Ilie vorbeau despre „ieșirea Lui, pe care avea s-o ducă la îndeplinire în Ierusalim" (Luca 9:31) — legătura directă între Tabor și Golgota.
2 Petru 1:16-18
Petru mărturisește: „Am fost martori oculari ai măreției Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, când din slavă mare s-a auzit un glas: Acesta este Fiul Meu cel iubit."
Personalități
Martor al Schimbării la Față. Cel care propune „trei colibe" — dorind să rămână în experiența slavei. Se referă la acest eveniment în 2 Petru 1:16-18.
Al doilea martor, parte din cercul intim al lui Hristos.
Al treilea martor. Teologia luminii din Evanghelia și Epistolele lui Ioan se hrănește din experiența Taborului.
Apare pe Tabor reprezentând Legea. Moise ceruse cândva să vadă slava lui Dumnezeu (Ieșirea 33:18) — pe Tabor o vede deplin în Hristos.
Apare pe Tabor reprezentând Profeții. Ilie fusese pe Horeb unde Dumnezeu i S-a arătat în „glasul subțire" (3 Regi 19:12) — pe Tabor Îl vede față în față.
Versete cheie
"Și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina."
— Matei 17:2"Acesta este Fiul Meu cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L!"
— Matei 17:5"Care, arătându-se în slavă, vorbeau despre ieșirea Lui, pe care avea s-o ducă la îndeplinire în Ierusalim."
— Luca 9:31"Am fost martori oculari ai măreției Lui... Acesta este Fiul Meu cel iubit, în Care am binevoit."
— 2 Petru 1:16-17Semnificație
Lumina necreată — fundamentul isihasmului
Lumina de pe Tabor nu este o lumină fizică, ci lumina necreată a dumnezeirii — slava veșnică a lui Dumnezeu manifestată în trup. Sfântul Grigorie Palama (sec. XIV) a apărat această teologie împotriva lui Varlaam, stabilind distincția ortodoxă dintre esența divină (inaccesibilă) și energiile divine (participabile). Taborul este fundamentul teologiei ortodoxe a îndumnezeirii (theosis).
Legea și Profeții mărturisesc pe Hristos
Moise (Legea) și Ilie (Profeții) apar pe Tabor confirmând că toată Scriptura Veche mărturisește despre Hristos. Ei „vorbeau despre ieșirea Lui" — Crucea nu contrazice slava, ci este calea ei.
Tabor și Golgota
Schimbarea la Față are loc cu puțin înainte de Patimi. Hristos le arată ucenicilor slava Sa înainte de a le arăta suferința, ca ei să înțeleagă că Crucea nu este eșec, ci biruință. Lumina Taborului este aceeași cu lumina Învierii.
Praznicul Schimbării la Față (6 august)
Unul dintre cele 12 mari praznice. În tradiția ortodoxă, în această zi se sfințesc strugurii și fructele — semn că întreaga creație este chemată la transfigurare.