Muntele Moria
Muntele Jertfei, Ierusalim
Descriere
Muntele Moria este una dintre colinele pe care se află Ierusalimul, identificat în tradiția iudeo-creștină cu locul unde Avraam a fost chemat să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac (Facerea 22:2) și unde, ulterior, regele Solomon a zidit Templul Domnului (2 Paralipomena 3:1). Numele „Moria" este interpretat în mod tradițional ca „locul unde Dumnezeu vede" sau „locul unde Dumnezeu Se arată", derivând din rădăcina ebraică „ra'ah" (a vedea). Altitudinea zonei este de aproximativ 740 de metri, iar relieful este caracteristic colinelor calcaroase ale Iudeii.
În teologia ortodoxă, Muntele Moria concentrează în sine două dintre cele mai importante teme ale întregii Scripturi: jertfa și templul. Jertfa lui Isaac (Akeda) este interpretată unanim de Sfinții Părinți ca prefigurare a Jertfei lui Hristos pe Cruce: precum Avraam și-a adus fiul la jertfă, astfel Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut pentru mântuirea lumii. Iar Templul lui Solomon, zidit pe acest munte, este prototipul tuturor lăcașurilor de cult creștine — locul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Distrugerea Templului, profețită de Domnul Iisus Hristos (Matei 24:2), marchează trecerea de la cultul vechi la cel nou, de la jertfele de animale la Jertfa unică și veșnică a Mielului lui Dumnezeu.
Muntele Moria este, de asemenea, legat de viziunile prorocilor: Isaia a prorocit despre „muntele Casei Domnului" care se va ridica deasupra tuturor munților (Isaia 2:2-3), Ieremia a plâns distrugerea Templului, iar Daniel a profețit despre venirea „Unsului" și despre distrugerea cetății și a locului sfânt (Daniel 9:24-26). Pentru creștinii ortodocși, toate aceste prorocii s-au împlinit în Hristos, Care este Templul cel adevărat (Ioan 2:19-21).
Evenimente biblice
Jertfa lui Isaac — Akeda (cca. sec. XX-XIX î.Hr.)
Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam, cerându-i să-l aducă pe fiul său Isaac ca ardere de tot pe „unul din munții pe care ți-l voi spune" (Facerea 22:2). Avraam a ascultat fără șovăire, a luat lemne pentru jertfă, foc și cuțit, și a pornit cu Isaac într-o călătorie de trei zile. Isaac, purtând lemnele pe umeri, l-a întrebat pe tatăl său: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru ardere de tot?" Avraam a răspuns profetic: „Dumnezeu Însuși Își va vedea de miel pentru ardere de tot, fiul meu" (Facerea 22:7-8). Ajunși pe munte, Avraam a legat pe Isaac și l-a așezat pe altar, dar Îngerul Domnului l-a oprit și un berbec, prins cu coarnele într-un tufiș, a fost jertfit în locul lui Isaac. Acest episod este una dintre cele mai puternice prefigurări ale Crucii din întreaga Scriptură.
Zidirea Templului lui Solomon (cca. 960 î.Hr.)
Regele Solomon a zidit Templul Domnului pe Muntele Moria, pe locul pe care David, tatăl său, îl pregătise — la aria lui Ornan Iebuseul (2 Paralipomena 3:1). Construcția a durat șapte ani și a fost una dintre cele mai grandioase realizări ale lumii antice. La sfințirea Templului, slava Domnului a umplut casa în chip de nor, „încât nu puteau preoții să stea și să slujească din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului" (3 Regi 8:10-11). Templul a devenit centrul vieții religioase a lui Israel și locul unde Dumnezeu Își pusese Numele Său.
Prorociile despre Templu și distrugerea sa
Prorocul Ieremia a avertizat poporul că Templul nu era un talisman de protecție automată: „Nu vă puneți nădejdea în cuvinte mincinoase, zicând: «Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului este acesta!»" (Ieremia 7:4). Prorocul Iezechiel a avut viziunea slavei lui Dumnezeu părăsind Templul (Iezechiel 10:18-19), iar Prorocul Daniel a profețit distrugerea cetății și a locului sfânt (Daniel 9:26). Primul Templu a fost distrus de Nabucodonosor în 586 î.Hr., al doilea Templu a fost reconstruit sub
Surse scripturistice
Facerea 22:1-19
Narațiunea completă a jertfei lui Isaac (Akeda). Ascultarea lui Avraam, purtarea lemnelor de către Isaac, oprirea jertfei de către Îngerul Domnului și jertfirea berbecului sunt toate interpretate tipologic de Sfinții Părinți ca prefigurări ale Patimilor Mântuitorului.
2 Paralipomena 3:1-2
Identificarea locului Templului cu Muntele Moria: „Solomon a început să zidească Casa Domnului la Ierusalim, pe Muntele Moria, unde Domnul Se arătase lui David, tatăl său, în locul pe care-l pregătise David, la aria lui Ornan Iebuseul."
Isaia 2:2-3
Prorocia despre înălțarea muntelui Casei Domnului: „În zilele de apoi, muntele Casei Domnului va fi întemeiat peste vârfurile munților și se va ridica deasupra dealurilor; și toate neamurile vor curge către el."
Daniel 9:24-27
Prorocia celor șaptezeci de săptămâni, care vestește venirea „Unsului" (Mesia), ungerea „Sfintei Sfintelor" și distrugerea cetății și a locului sfânt. Biserica Ortodoxă interpretează această prorocie ca referindu-se la venirea lui Hristos și la distrugerea Templului din anul 70 d.Hr.
Personalități
Daniel a profețit în mod explicit despre soarta Muntelui Moria și a Templului. Prorocia celor șaptezeci de săptămâni (Daniel 9) a fost interpretată de Sfinții Părinți ca o cronologie mesianică precisă, vestind venirea lui Hristos și sfârșitul cultului veterotestamentar. Daniel, deși în robie la Babilon, se ruga cu fața spre Ierusalim și spre Templu (Daniel 6:10), mărturisind legătura indisolubilă a omului credincios cu locul prezenței lui Dumnezeu. Biserica îl prăznuiește pe 17 decembrie.
Isaia, „evanghelistul Vechiului Testament", a avut viziunea slavei lui Dumnezeu în Templu: „Am văzut pe Domnul stând pe un tron înalt și ridicat, și poalele hainelor Lui umpleau Templul" (Isaia 6:1). Tot el a profețit că Muntele Casei Domnului se va ridica deasupra tuturor munților și toate neamurile vor veni la el (Isaia 2:2-3). Aceste viziuni au fost împlinite prin Biserica lui Hristos, noul Templu duhovnicesc. Biserica îl prăznuiește pe 9 mai.
Ieremia, „prorocul lacrimilor", a trăit drama distrugerii primului Templu de către Nabucodonosor și a fost martorul căderii Ierusalimului. El a avertizat poporul că prezența Templului nu garantează protecție divină fără pocăință și dreptate (Ieremia 7:1-15). Tradiția spune că Ieremia a ascuns Chivotul Legământului într-o peșteră pe Muntele Nebo înainte de distrugerea Templului (2 Macabei 2:4-8). Plângerile lui Ieremia sunt citite în Săptămâna Patimilor în tradiția ortodoxă. Biserica îl prăznuiește pe 1 mai.
Regele Solomon
Solomon, fiul lui David, a primit de la Dumnezeu înțelepciune neasemănată și a zidit Templul pe Muntele Moria. Rugăciunea sa de la sfințirea Templului (3 Regi 8:22-53) este una dintre cele mai frumoase rugăciuni din Sfânta Scriptură, cerând ca Dumnezeu să asculte pe oricine se va ruga cu fața spre acest loc. Solomon este considerat în tradiția ortodoxă un tip al lui Hristos, „Înțelepciunea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 1:24).
Versete cheie
"Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și du-te în pământul Moria și adu-l acolo ardere de tot pe unul din munții pe care ți-l voi spune Eu."
— Facerea 22:2"Dumnezeu Însuși Își va vedea de miel pentru ardere de tot, fiul meu."
— Facerea 22:8"Preoții nu puteau să stea și să slujească din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului."
— 3 Regi 8:11"În zilele de apoi, muntele Casei Domnului va fi întemeiat peste vârfurile munților și se va ridica deasupra dealurilor."
— Isaia 2:2"Și după cele șaizeci și două de săptămâni va fi stârpit Unsul și nu va mai fi. Și poporul unui domn care va veni va strica cetatea și locul cel sfânt."
— Daniel 9:26"Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica... Iar El vorbea despre templul trupului Său."
— Ioan 2:19-21Semnificație
Akeda — prefigurarea Crucii
Jertfa lui Isaac este una dintre cele mai importante tipologii veterotestamentare ale Jertfei de pe Cruce. Sfântul Irineu de Lyon, Sfântul Chiril al Ierusalimului și Sfântul Ioan Gură de Aur au dezvoltat această paralelă: Avraam oferă pe fiul său — Dumnezeu Tatăl oferă pe Fiul Său; Isaac poartă lemnele jertfei — Hristos poartă Crucea; Isaac este „legat" (akeda) — Hristos este țintuit pe Cruce; berbecul este jertfit în locul lui Isaac — Mielul lui Dumnezeu Se jertfește pentru păcatele lumii. Locul este același: Muntele Moria, viitorul Golgota.
Templul ca icoană a Cerului
Templul lui Solomon, zidit pe Moria, era conceput ca o icoană a cerului pe pământ. Sfânta Sfintelor, unde se afla Chivotul Legământului, era locul prezenței directe a lui Dumnezeu. Catapeteasma care despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor simboliza bariera dintre Dumnezeu și om, barieră care s-a sfâșiat la moartea lui Hristos pe Cruce (Matei 27:51), deschizând tuturor calea spre Dumnezeu. Biserica ortodoxă, cu iconostasul ei, continuă și transfigurează această simbolică a Templului.
De la Templul de piatră la Templul Trupului lui Hristos
Distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 d.Hr. nu a fost o catastrofă pentru creștini, ci împlinirea prorociei Mântuitorului și confirmarea faptului că Noul Legământ a înlocuit pe cel vechi. Hristos Însuși este Templul cel adevărat (Ioan 2:21), iar trupurile credincioșilor sunt „temple ale Duhului Sfânt" (1 Corinteni 6:19). Biserica — comunitatea euharistică — este noul loc al prezenței lui Dumnezeu, nu limitat la un singur munte, ci răspândit în toată lumea.
Muntele Moria și Golgota
Tradiția patristică identifică Muntele Moria cu locul Golgotei sau cu zona înconjurătoare. Sfântul Ieronim și alți Părinți susțin că locul unde Avraam a fost gata să-l jertfească pe Isaac este același cu locul unde Hristos a fost răstignit. Această identificare topografică subliniază continuitatea planului lui Dumnezeu de mântuire: ceea ce a fost prefigurat prin jertfa oprită a lui Isaac s-a împlinit prin Jertfa desăvârșită a lui Hristos.