Muntele Fericirilor
Locul Predicii de pe Munte, Galilea
Descriere
Muntele Fericirilor (în latină: Mons Beatitudinum) este colina din Galilea unde, conform tradiției, Domnul Iisus Hristos a rostit Predica de pe Munte (Matei 5-7) — „constituția" vieții creștine, cea mai concentrată și mai profundă învățătură morală din istoria omenirii.
Localizarea tradițională este o colină blândă pe malul de nord-vest al Mării Galileii, între Capernaum și Ghenizaret. De pe acest loc se deschide o panoramă largă asupra lacului și a colinelor din jur — un amfiteatru natural perfect pentru o mulțime de ascultători.
Predica de pe Munte cuprinde Fericirile (Matei 5:3-12), rugăciunea „Tatăl nostru" (Matei 6:9-13), porunca iubirii vrăjmașilor (Matei 5:44), învățătura despre milostenie, post și rugăciune, și „Regula de aur": „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi lor" (Matei 7:12). În teologia ortodoxă, Predica de pe Munte este noua Lege, dată de noul Moise — Hristos — pe noul Sinai.
Evenimente biblice
Predica de pe Munte (c. 28 d.Hr.)
Iisus urcă pe munte, se așază — gestul rabinului care predică cu autoritate — și deschide gura: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor" (Matei 5:3). Urmează cele nouă Fericiri, apoi învățături despre Lege, milostenie, rugăciune, post, grija pentru ziua de mâine, judecarea aproapelui. Predica se încheie cu parabola celor două case — cea pe stâncă și cea pe nisip.
Alegerea celor doisprezece apostoli (Luca 6:12-16)
Evanghelia după Luca plasează alegerea celor doisprezece apostoli tot pe munte, înainte de „Predica din câmpie" (Luca 6:17-49) — varianta lucană a Predicii de pe Munte. Iisus Se roagă toată noaptea pe munte, apoi coboară și îi alege pe cei doisprezece.
Surse scripturistice
Matei 5-7 — Predica de pe Munte
Cel mai lung discurs al lui Iisus în Evanghelii. Matei organizează învățăturile tematic, prezentând pe Hristos ca noul Legislator care împlinește și desăvârșește Legea lui Moise.
Luca 6:17-49 — Predica din câmpie
Versiunea mai scurtă a Predicii, cu doar patru Fericiri și patru „Vai". Luca subliniază dimensiunea socială: „Fericiți cei săraci... Vai vouă, bogaților!"
Personalități
Autorul narațiunii celei mai ample a Predicii de pe Munte. Matei prezintă pe Hristos ca noul Moise: precum Moise a dat Legea pe Sinai, Hristos dă noua Lege pe Muntele Fericirilor.
Unul dintre apostolii care au ascultat Predica de pe Munte și care au primit chemarea în această zonă a Galileii.
Predica de pe Munte este în relație tipologică directă cu darea Legii pe Sinai. Hristos nu desființează Legea, ci o desăvârșește: „N-am venit să stric, ci să împlinesc" (Matei 5:17).
Versete cheie
"Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor."
— Matei 5:3"Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu."
— Matei 5:8"Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc."
— Matei 5:44"Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ."
— Matei 6:9-10Semnificație
Noul Sinai — noua Lege
Paralela Sinai-Muntele Fericirilor este fundamentală în teologia ortodoxă. Moise urcă pe Sinai și primește Legea de la Dumnezeu; Hristos — Dumnezeu Însuși — urcă pe munte și dă direct noua Lege. Legea veche era gravată pe piatră; noua Lege este scrisă în inimi.
Fericirile — programa vieții duhovnicești
Cele nouă Fericiri sunt, în tradiția patristică, o scară a desăvârșirii: de la smerenie (sărăcia duhului) la mucenicie (prigonirea pentru dreptate). Fiecare Fericire construiește pe cea anterioară. Sfântul Grigorie de Nyssa a scris un tratat întreg despre această scară a Fericirilor.
„Tatăl nostru" — rugăciunea rugăciunilor
Singura rugăciune pe care Hristos Însuși a dat-o ucenicilor a fost rostită pe acest munte. „Tatăl nostru" este centrul vieții de rugăciune ortodoxe, rostit în fiecare slujbă liturgică.
Iubirea vrăjmașilor — revoluția morală
Porunca de a iubi vrăjmașii (Matei 5:44) este cea mai radicală și mai distinctivă poruncă a creștinismului. Nicio altă religie sau filosofie nu a cerut vreodată atât de mult. Sfinții Părinți văd în ea chipul lui Dumnezeu Însuși, Care „face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi" (Matei 5:45).