Antiohia Siriei
Locul unde s-au numit primii creștini, Siria
Descriere
Antiohia Siriei (în greacă: Ἀντιόχεια ἡ ἐπὶ τοῦ Ὀρόντου — „Antiohia de pe Orontes") era al treilea oraș ca mărime al Imperiului Roman, după Roma și Alexandria, cu o populație de peste 500.000 de locuitori. Situată pe râul Orontes, în nord-vestul Siriei (azi Antakya, Turcia), Antiohia a fost centrul lumii creștine timpurii.
La Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima dată „creștini" (Χριστιανοί — Faptele Apostolilor 11:26). Aici s-a format prima comunitate creștină mixtă iudeo-păgână. Aici a slujit Barnaba, care l-a adus pe Pavel de la Tars. De aici au pornit cele trei călătorii misionare ale lui Pavel. Aici s-a dezbătut pentru prima dată relația dintre Lege și Evanghelie (incidentul Pavel-Petru din Galateni 2).
Antiohia este unul dintre cele cinci scaune patriarhale vechi ale creștinătății. Sfântul Ignatie Teoforul, al treilea episcop al Antiohiei (după Petru și Euodiu), a scris de aici cele șapte epistole care sunt printre cele mai vechi documente ale eclesiologiei creștine.
Evenimente biblice
Răspândirea Evangheliei la Antiohia (c. 35-40 d.Hr.)
După persecuția care a urmat uciderii Sfântului Ștefan, unii ucenici fug la Antiohia și predică nu doar iudeilor, ci și grecilor: „Și mâna Domnului era cu ei, și mare număr a crezut" (Faptele Apostolilor 11:21). Este prima deschidere sistematică către neamuri.
Barnaba și Pavel la Antiohia (c. 43-44 d.Hr.)
Trimiterea primilor misionari (c. 46 d.Hr.)
„Duhul Sfânt a zis: Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrul la care i-am chemat" (Faptele Apostolilor 13:2). Antiohia devine baza primei călătorii misionare.
Incidentul de la Antiohia (Galateni 2:11-14)
Petru vine la Antiohia și mănâncă cu creștinii din neamuri. Dar când vin unii de la Iacob, se retrage. Pavel îl mustră public „fiindcă era de osândit" (Galateni 2:11). Acest moment definește libertatea Evangheliei față de Lege.
Surse scripturistice
Faptele Apostolilor 11:19-30
Întemeierea comunității din Antiohia și venirea lui Barnaba și Pavel.
Faptele Apostolilor 13:1-3
Trimiterea misionarilor de la Antiohia.
Galateni 2:11-14
Incidentul Pavel-Petru.
Personalități
A slujit la Antiohia și de aici a pornit cele trei călătorii misionare. Antiohia era „casa" misionară a lui Pavel.
Primul trimis la Antiohia de la Ierusalim. L-a adus pe Pavel și împreună au format echipa care a pornit misiunea către neamuri.
Primul episcop al Antiohiei, conform tradiției. Incidentul cu Pavel la Antiohia este un moment crucial al libertății creștine.
Al treilea episcop al Antiohiei. A scris cele șapte epistole pe drumul spre mucenicie la Roma, apărând structura episcopală a Bisericii.
Tradiția spune că Luca era originar din Antiohia, ceea ce explică atenția deosebită pe care o acordă acestui oraș în Faptele Apostolilor.
Versete cheie
"Și în Antiohia, pentru întâia dată, ucenicii au fost numiți creștini."
— Faptele Apostolilor 11:26"Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat."
— Faptele Apostolilor 13:2"Iar când a venit Chefa la Antiohia, pe față i-am stat împotrivă, fiindcă era de osândit."
— Galateni 2:11Semnificație
Primul nume — „creștini"
La Antiohia, ucenicii primesc numele care îi va defini pentru totdeauna: „creștini" — adică „ai lui Hristos". Numele nu e ales de ei, ci le este dat — semn că identitatea creștină este recunoscută din afară prin modul de viață.
Baza misiunii universale
Antiohia este locul de unde Evanghelia pornește spre întreaga lume. Dacă Ierusalimul este locul nașterii Bisericii (Cincizecimea), Antiohia este locul de unde Biserica iese în lume. Fără Antiohia, creștinismul ar fi rămas o sectă iudaică.
Libertatea față de Lege
Incidentul Pavel-Petru de la Antiohia stabilește un principiu fundamental: credincioșii din neamuri nu sunt creștini de mâna a doua. Nu trebuie să devină iudei pentru a fi creștini. Harul lui Hristos este suficient.
Scaunul patriarhal
Antiohia devine unul dintre cele cinci scaune patriarhale vechi. Teologia antiohiană — cu accentul pe umanitatea reală a lui Hristos și pe interpretarea istorico-literală a Scripturii — va influența profund hristologia ortodoxă, complementar cu teologia alexandrină.