Regele Menahem (în ebraică: מְנַחֵם, „mângâietor" — un nume ironic pentru un rege brutal) a fost al șaisprezecelea rege al Regatului de Nord (Israel), fiul lui Gadi. A ajuns la putere ucigându-l pe Șalum și a domnit zece ani (c. 753-743 î.Hr.).

Menahem este cunoscut pentru brutalitatea cu care și-a consolidat puterea. Scriptura relatează că, atunci când cetatea Tifsah (sau Tifsa) a refuzat să-i deschidă porțile, „a lovit-o și pe toate femeile însărcinate le-a spintecat" (4 Regi 15:16) — un act de o cruzime care amintește de cele mai teribile practici ale antichității.

Sub Menahem, amenințarea asiriană devine realitate directă. Pul (Tiglat-Pileser III) al Asiriei a invadat Israelul, iar Menahem i-a plătit un tribut imens de 1.000 de talanți de argint — strânși prin impozitarea tuturor oamenilor bogați cu câte 50 de șekeli — „ca să-i întărească domnia" (4 Regi 15:19-20). Aceasta a marcat începutul vasalității Israelului față de Asiria.

Menahem a continuat în păcatele lui Ieroboam I și „nu s-a depărtat de ele în toate zilele sale" (4 Regi 15:18). A murit de moarte naturală — unul dintre puținii regi din perioada finală care nu au fost asasinați — și fiul său Pecahia i-a urmat la tron.