Sfântul Proroc Iona
Profet minor, sec. VIII î.Hr.
Biografie
Sfântul Proroc Iona (în ebraică: יוֹנָה, „porumbel") a fost fiul lui Amitai, originar din Gat-Hefer, în teritoriul tribului Zabulon, la nord de Nazaret. A profețit în Regatul de Nord al lui Israel în sec. VIII î.Hr., în timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea (793-753 î.Hr.).
Iona este cel mai neobișnuit profet al Vechiului Testament: singurul trimis să propovăduiască pocăința unui popor păgân — ninivitenii, capitala Imperiului Asirian, cel mai mare dușman al lui Israel. Spre deosebire de toți ceilalți profeți, Iona a fugit de misiunea sa, refuzând să vestească milostivirea lui Dumnezeu față de dușmanii poporului său.
Episodul înghițirii de către „peștele cel mare" și petrecerea a trei zile și trei nopți în pântecele lui este una dintre cele mai cunoscute narațiuni ale Scripturii și, totodată, cea mai explicită prefigurare vetero-testamentară a Învierii lui Hristos, confirmată de Mântuitorul Însuși: „Căci precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți" (Matei 12:40).
Cronologie
Profeția despre extinderea lui Israel (c. 780 î.Hr.)
Înainte de episodul cu Ninive, Iona a profețit în Israel. 4 Regi 14:25 menționează că Ieroboam al II-lea „a întors hotarul lui Israel de la intrarea Hamatului până la Marea Arabei, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel, pe care l-a grăit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, proorocul din Gat-Hefer".
Chemarea către Ninive
Dumnezeu îl trimite pe Iona la Ninive, marea capitală a Asiriei, să vestească judecata: „Scoală-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, și propovăduiește în ea, căci răutatea ei s-a suit înaintea Mea" (Iona 1:2).
Fuga spre Tarsis
Iona refuză misiunea și fuge în direcția opusă, îmbarcându-se pe o corabie spre Tarsis (posibil Spania), crezând că poate scăpa de fața Domnului. Motivul fugii, dezvăluit mai târziu (Iona 4:2), este tocmai faptul că știa că Dumnezeu este milostiv și va cruța Ninivea dacă aceasta se pocăiește.
Furtuna pe mare și aruncarea în valuri
Dumnezeu trimite o furtună cumplită. Corăbierii aruncă sorții și soarta cade pe Iona. El însuși le cere să-l arunce în mare. Când fac aceasta, furtuna se potolește, iar corăbierii „s-au temut de Domnul cu frică mare și I-au adus jertfă" (Iona 1:16).
Trei zile și trei nopți în pântecele chitului
„Și a rânduit Domnul un pește mare ca să-l înghită pe Iona. Și a stat Iona în pântecele peștelui trei zile și trei nopți" (Iona 2:1). Din adâncul mării, Iona se roagă un psalm de mulțumire profund teologic, recunoscând mântuirea lui Dumnezeu. Peștele îl varsă pe uscat.
Propovăduirea în Ninive
Iona intră în Ninive — „cetate mare cât o cale de trei zile" — și vestește: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!" (Iona 3:4). Spre uimirea tuturor, întreaga cetate se pocăiește: „Și au crezut ninivitenii în Dumnezeu, și au ținut post și s-au îmbrăcat în sac, de la cel mai mare până la cel mai mic" (Iona 3:5).
Surse și scrieri
Cartea lui Iona (4 capitole)
Spre deosebire de celelalte cărți profetice, care sunt colecții de oracole, Iona este o narațiune biografică — o povestire despre profet, nu o colecție de profeții. Stilul narativ este dramatic, ironic și profund teologic.
Capitolul 1 — Fuga de Dumnezeu
Chemarea lui Iona, fuga spre Tarsis, furtuna, aruncarea în mare. Ironia: păgânii (corăbierii) sunt mai evlavioși decât profetul.
Capitolul 2 — Rugăciunea din adânc
Psalmul lui Iona din pântecele peștelui — o rugăciune de mulțumire, nu de cerere. Iona recunoaște că mântuirea vine de la Domnul.
Capitolul 3 — Pocăința Ninivei
Cea mai reușită propovăduire din istoria biblică: o singură propoziție de opt cuvinte (în ebraică) convertește o întreagă metropolă.
Capitolul 4 — Mila lui Dumnezeu
Dialogul final dintre Dumnezeu și Iona revelează tema centrală: mila lui Dumnezeu este universală și suverană, transcenzând granițele etnice.
4 Regi 14:25
Referința istorică la activitatea profetică a lui Iona în Israel, confirmând existența sa istorică și legătura cu domnia lui Ieroboam al II-lea.
Contemporani
Ambii profeți sunt trimiși cu un mesaj adresat neamurilor, nu lui Israel. Avdie vestește judecata asupra Edomului, iar Iona asupra Ninivei. Împreună, ei arată că suveranitatea lui Dumnezeu se extinde asupra tuturor popoarelor.
Naum profețește distrugerea Ninivei la aproximativ un secol după Iona. Dacă ninivitenii lui Iona s-au pocăit și au fost cruțați, generațiile următoare au revenit la păcat, iar judecata vestită de Naum s-a împlinit în 612 î.Hr. Cei doi profeți formează o pereche complementară: milă și judecată.
Contemporan cu Iona, Miheia a profețit în Iuda în aceeași perioadă. Ambii profeți vestesc suveranitatea universală a lui Dumnezeu — Miheia prezicând nașterea Mesiei în Betleem, iar Iona demonstrând mila lui Dumnezeu față de păgâni.
Regele lui Israel sub care Iona a activat. Deși Ieroboam „a făcut rău în ochii Domnului" (4 Regi 14:24), Dumnezeu a extins totuși granițele lui Israel prin profeția lui Iona — un alt semn al milei divine care transcende meritul uman.
Versete cheie
"Scoală-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, și propovăduiește în ea, căci răutatea ei s-a suit înaintea Mea."
— Iona 1:2"Și a rânduit Domnul un pește mare ca să-l înghită pe Iona. Și a stat Iona în pântecele peștelui trei zile și trei nopți."
— Iona 2:1"Mântuirea este de la Domnul!"
— Iona 2:10"Și au crezut ninivitenii în Dumnezeu, și au ținut post și s-au îmbrăcat în sac, de la cel mai mare până la cel mai mic."
— Iona 3:5"Și Eu să nu cruț Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga, și vite multe?"
— Iona 4:11"Căci precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți."
— Matei 12:40Semnificație
Prefigurarea Învierii lui Hristos
Iona este cea mai explicită prefigurare vetero-testamentară a morții și Învierii Mântuitorului. Hristos Însuși face această legătură (Matei 12:40), iar icoana lui Iona ieșind din pântecele chitului este una dintre cele mai vechi imagini creștine, prezentă în catacombele Romei.
„Semnul lui Iona" — singura minune-semn
Când fariseii I-au cerut lui Hristos un semn, El a răspuns: „Neam viclean și desfrânat cere semn, și semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul" (Matei 12:39). Învierea este singurul semn pe care Dumnezeu îl oferă unei lumi necredincioase.
Universalitatea milei lui Dumnezeu
Cartea lui Iona este cea mai puternică declarație vetero-testamentară a milei universale a lui Dumnezeu. Ninive — dușmanul de moarte al lui Israel — primește iertare prin pocăință. Această viziune pregătește misiunea universală a Bisericii: „Mergând, învățați toate neamurile" (Matei 28:19).
Profetul reluctant — icoana omului care fuge de Dumnezeu
Fuga lui Iona este arhetipul universal al omului care fuge de vocația sa și de voia lui Dumnezeu. Dar cartea arată că nimeni nu poate fugi de Dumnezeu: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi?" (Psalm 138:7). Pântecele chitului devine paradoxal un loc al renașterii și al reîntâlnirii cu Dumnezeu.
Pocăința Ninivei în tradiția liturgică ortodoxă
Pocăința ninivitilor este pomenită în tradiția liturgică a Bisericii. Postul de trei zile al ninivitilor (Rogațiunile lui Ninive) este păstrat în calendarul unor Biserici Ortodoxe orientale (siro-iacobită, coptă) și stă mărturie că pocăința sinceră poate schimba cursul istoriei.