Regele Ieroboam al II-lea (în ebraică: יָרָבְעָם, „poporul se înmulțește") a fost al treisprezecelea rege al Regatului de Nord (Israel), fiul lui Ioas și strănepotul lui Iehu. A domnit 41 de ani (c. 782-753 î.Hr.) — cea mai lungă domnie din istoria Regatului de Nord — și a adus Israelul la apogeul puterii și prosperității sale.

Scriptura îi dedică surprinzător de puțin spațiu (doar șapte versete în 4 Regi 14:23-29), în ciuda importanței sale politice și militare. Evaluarea este familiară: „A făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a depărtat de toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cu care a făcut pe Israel să păcătuiască" (4 Regi 14:24).

Cu toate acestea, Dumnezeu a folosit pe Ieroboam II ca instrument de salvare: „A văzut Domnul necazul lui Israel, că era foarte amar... și Domnul n-a zis că va șterge numele lui Israel de sub cer, ci i-a mântuit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioas" (4 Regi 14:26-27). Ieroboam a refăcut granițele Israelului „de la intrarea Hamatului până la marea Arabei" (4 Regi 14:25), restabilind teritoriul davidic al Nordului, conform profeției lui Iona, fiul lui Amitai.

Paradoxul domniei lui Ieroboam II este central: prosperitatea materială a Israelului a atins cote maxime, dar corupția morală și nedreptatea socială au atins, de asemenea, cote fără precedent. Tocmai în această perioadă au predicat profeții Amos și Osea, care au denunțat cu vehemență contrastul dintre bogăția exterioară și putreziciunea interioară a societății israelite.

Amos, un păstor din Tecoa (Iuda), a fost trimis de Dumnezeu la Betel — centrul cultului regal al Nordului — unde a denunțat nedreptatea socială, luxul obscen al claselor conducătoare și cultul formal lipsit de conținut moral: „Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre... Ci să curgă judecata ca apa și dreptatea ca un pârâu care nu seacă" (Amos 5:21,24). Amatia, preotul de la Betel, a încercat să-l alunge pe Amos, spunându-i să profețească în Iuda, nu în Israel (Amos 7:12-13).

Osea a profețit în aceeași perioadă, denunțând „lipsa cunoașterii lui Dumnezeu" în Israel: „Nu este adevăr, nici milostivire, nici cunoaștere de Dumnezeu pe pământ" (Osea 4:1). Căsătoria lui Osea cu Gomer — o femeie desfrânată — a fost o parabolă vie a relației dintre Dumnezeu și Israel cel necredincios.

Sub Ieroboam II, Israelul era bogat, puternic militar, stabil politic — și total corupt spiritual. Este o lecție profundă despre faptul că prosperitatea materială nu este semnul aprobării divine și poate fi, dimpotrivă, ultima perioadă de har înainte de judecată. La doar 30 de ani după moartea lui Ieroboam II, Regatul de Nord va fi distrus de Asiria (722 î.Hr.).