Ghedeon (în ebraică: גִּדְעוֹן, „cel care taie / războinic"; numit și Ierubaal — „să se judece Baal cu el"), fiul lui Ioaș din Abiezer, din seminția lui Manase, este al cincilea Judecător al lui Israel (Judecători 6-8). Este unul dintre cei mai cunoscuți judecători, menționat și în Evrei 11:32 în galeria eroilor credinței.

Când Israel era asuprit de madianiți, care le distrugeau recoltele de șapte ani, un înger al Domnului i-a apărut lui Ghedeon pe când treiera grâu în ascuns: „Domnul este cu tine, viteazule!" (Judecători 6:12). Ghedeon, cel mai mic din familia sa și din cea mai mică seminție, a fost chemat să elibereze Israelul. A cerut un semn — lâna pe arie, întâi umedă și pământul uscat, apoi invers (Judecători 6:36-40) — iar Dumnezeu i l-a dat.

Episodul central este reducerea armatei de la 32.000 la doar 300 de războinici (Judecători 7:2-7): Dumnezeu a poruncit reducerea „ca să nu se laude Israel împotriva Mea, zicând: mâna mea m-a izbăvit." Cu cei 300, folosind torțe în ulcioare și trâmbițe, Ghedeon a pus în derută întreaga armată madianită într-un atac nocturn spectaculos.

După biruință, israeliții au vrut să-l facă rege, dar Ghedeon a refuzat: „Nu voi stăpâni eu peste voi, și nu va stăpâni fiul meu peste voi. Domnul va stăpâni peste voi" (Judecători 8:23). Cu toate acestea, a făcut un efod de aur care a devenit obiect de idolatrie (8:27). După moartea sa, fiul său Abimelec s-a proclamat rege prin violență.