Sfântul Proroc Azaria
Unul dintre cei trei tineri din cuptor, sec. VI î.Hr.
Biografie
Sfântul Proroc Azaria (în ebraică: עֲזַרְיָה, „Dumnezeu a ajutat"), redenumit Abed-Nego de babilonieni, a fost unul dintre cei trei tineri iudei de neam nobil deportați în Babilon împreună cu Profetul Daniel în prima deportare (605 î.Hr.). Alături de Anania (Șadrac) și Misail (Meșac), Azaria a fost instruit la curtea regelui Nebucadnețar, dar a refuzat cu fermitate orice compromis cu idolatria babiloniană.
Azaria are un rol special în tradiția ortodoxă: în textul deuterocanonic din Daniel 3 (Septuaginta), Rugăciunea lui Azaria (Daniel 3:26-45) este o mărturisire de pocăință și încredere în dreptatea lui Dumnezeu, rostită din mijlocul flăcărilor cuptorului. Această rugăciune face parte din cultul ortodox și este un model de rugăciune în vreme de încercare.
Numele său ebraic — „Dumnezeu a ajutat" — s-a dovedit profetic: Dumnezeu i-a ajutat cu adevărat pe cei trei tineri, trimițindu-le un înger care a prefăcut focul într-un „vânt de rouă" (Daniel 3:50 LXX).
Cronologie
Deportarea în Babilon (605 î.Hr.)
Azaria, împreună cu Daniel, Anania și Misail, este deportat din Iuda în Babilon. Numele său este schimbat în Abed-Nego (în accadiană, probabil „slujitorul lui Nego/Nabu"), o încercare de a-i impune identitate babiloniană.
Refuzul mâncării regale
Ca și tovarășii săi, Azaria refuză mâncarea regelui. Acest prim act de rezistență deschide calea marilor mărturisiri de credință care vor urma.
Cuptorul de foc (c. 590 î.Hr.)
Nebucadnețar ridică un chip de aur în câmpia Dura. Azaria, Anania și Misail refuză să se închine: „Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul cu foc... Iar de nu, să știi, rege, că dumnezeilor tăi nu le vom sluji" (Daniel 3:17-18). Aruncați în cuptor, sunt păziți de un înger.
Rugăciunea lui Azaria din cuptor (Daniel 3:26-45 LXX)
Din mijlocul flăcărilor, Azaria rostește o rugăciune de pocăință în numele întregului popor: „Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri... Drept ești în toate câte ai făcut nouă" (Daniel 3:26-27). Recunoaște că exilul babilonian este o pedeapsă dreaptă pentru păcatele poporului, dar se roagă pentru milă. Un înger coboară și preface cuptorul într-un loc „ca un vânt de rouă" (Daniel 3:50 LXX).
Cântarea celor trei tineri (Daniel 3:52-88 LXX)
După rugăciunea lui Azaria, cei trei tineri împreună cântă imnul cosmic: „Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!" — chemând toată creația să-L laude pe Dumnezeu.
Surse și scrieri
Cartea lui Daniel, capitolul 3
Narațiunea cuptorului de foc. Versiunea Septuagintei (folosită în canonul ortodox) conține două adaosuri importante față de textul masoretic: Rugăciunea lui Azaria (v. 26-45) și Cântarea celor trei tineri (v. 52-88).
Rugăciunea lui Azaria (Daniel 3:26-45 LXX)
Text deuterocanonic. Azaria se roagă din cuptor în numele poporului, recunoscând dreptatea pedepsei divine pentru păcatele Israelului, dar cerând milă pentru numele lui Dumnezeu. Modelul rugăciunii de pocăință în vreme de suferință.
Cântarea celor trei tineri (Daniel 3:52-88 LXX)
Imnul cosmic de laudă, parte a Canonului utreniei ortodoxe (Cântările a 7-a și a 8-a). Structura sa cosmică — cerurile, apele, pământul, viețuitoarele, oamenii — este o liturghie a întregii creații.
Contemporani
Prietenul și tovarășul de deportare. Daniel și Azaria au fost împreună de la început — de la refuzul mâncării regale până la viața de la curtea babiloniană. Daniel nu apare în episodul cuptorului, dar legătura lor este fundamentală.
Tovarăș nedespărțit în exil, în refuzul idolatriei și în cuptorul de foc. Împreună cu Misail, formează triada tinereții credincioase.
Misail (Meșac)
Al treilea tânăr din cuptor. Numele ebraic Mîšā'ēl — „Cine este ca Dumnezeu?" — este o mărturisire de credință în sine. Împreună cu Anania și Azaria, formează icoana credincioșiei absolute.
Regele Nebucadnețar (605-562 î.Hr.)
Cel care a poruncit idolatria și aruncarea în cuptor, dar care, văzând minunea, mărturisește: „Binecuvântat fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi" (Daniel 3:28).
Contemporan. Ieremia a profețit exilul pe care Azaria l-a trăit. Rugăciunea lui Azaria din cuptor recunoaște dreptatea pedepsei anunțate de Ieremia.
Versete cheie
"Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Drept ești în toate câte ai făcut nouă și toate lucrurile Tale sunt adevărate."
— Daniel 3:26-27 (LXX)"Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul cu foc, și din mâna ta, rege, ne va scăpa. Iar de nu, să știi, rege, că dumnezeilor tăi nu le vom sluji."
— Daniel 3:17-18"Iar îngerul Domnului s-a coborât în cuptor împreună cu Azaria și cu cei ce erau cu el, și a scuturat flacăra focului din cuptor, și a făcut mijlocul cuptorului ca un vânt de rouă care suflă."
— Daniel 3:49-50 (LXX)"Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul! Lăudați-L și-L preaînălțați în veci!"
— Daniel 3:57 (LXX)Semnificație
Rugăciunea de pocăință din încercare
Rugăciunea lui Azaria din cuptor este un model de spiritualitate ortodoxă: în mijlocul suferinței, nu acuză pe Dumnezeu, ci recunoaște dreptatea judecății divine și cere milă. Este atitudinea smereniei care primește și necazul ca pe o pedagogie divină.
„Vântul de rouă" — harul care transformă focul
Imaginea îngerului care preface focul în „vânt de rouă" (Daniel 3:50 LXX) este una dintre cele mai puternice imagini ale harului divin în Scriptura Veche: Dumnezeu nu îndepărtează întotdeauna încercarea, dar o transformă — focul devine rouă, suferința devine laudă.
Rugăciunea universală din cuptor
Azaria nu se roagă doar pentru sine, ci pentru întreg poporul: „Pentru numele Tău, nu ne lăsa" (Daniel 3:34 LXX). Este modelul rugăciunii liturgice ortodoxe — rugăciunea în numele comunității, nu doar al individului.
Icoana muceniciei creștine
Cuptorul de foc al celor trei tineri a fost pentru creștinii primelor secole icoana par excellence a muceniciei. Picturile din catacombele romane reprezentau frecvent pe cei trei tineri în cuptor — imaginea speranței că Dumnezeu îi păzește pe mărturisitorii Săi chiar și prin foc.
Cuptorul — prefigurare a Nașterii și a Învierii
Teologia patristică și imnografia ortodoxă văd în cuptorul de foc o prefigurare dublă: a Nașterii din Fecioară (focul dumnezeirii nu arde trupul Fecioarei) și a coborârii lui Hristos în iad (Hristos intră în „cuptorul" morții și îi scoate pe cei legați). Irmos Cântarea a 7-a: „Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o."