Marea Galileii
Lacul slujirii lui Hristos, Galilea
Descriere
Marea Galileii (în ebraică: יָם כִּנֶּרֶת — Iam Chineret; în greacă: θάλασσα τῆς Γαλιλαίας), numită și Lacul Ghenizaret sau Lacul Tiberiadei, este un lac de apă dulce de 21 km lungime și 13 km lățime, situat la 209 m sub nivelul mării, în nord-estul Israelului.
Marea Galileii este scena principală a slujirii publice a lui Iisus Hristos. Pe malurile ei au fost chemați primii apostoli — pescari simpli transformați în „pescari de oameni". Pe apele ei Iisus a umblat, a liniștit furtuna, a săvârșit pescuiri miraculoase. Pe malul ei a înmulțit pâinile, a predicat din corabie, și după Înviere S-a arătat ucenicilor la pescuitul miraculos de 153 de pești.
Localitățile din jurul Mării Galileii — Capernaum, Betsaida, Magdala, Tabgha, Ghenizaret — formează „geografia Evangheliei". Aici s-au petrecut cele mai multe minuni și s-au rostit cele mai multe învățături.
Evenimente biblice
Chemarea primilor apostoli (c. 27 d.Hr.)
Predica din corabie (Marcu 4:1-2)
Mulțimea era atât de mare încât Iisus intră într-o corabie și predică de pe apă — „toată mulțimea stătea pe țărm." Pildele Împărăției sunt rostite de pe Marea Galileii.
Potolirea furtunii (Matei 8:23-27)
Iisus doarme în corabie în timpul unei furtuni teribile. Ucenicii Îl trezesc: „Doamne, scapă-ne, că pierim!" „Și sculându-Se, a certat vânturile și marea, și s-a făcut liniște mare." Ucenicii se miră: „Cine este Acesta, că și vânturile și marea Îl ascultă?"
Umblarea pe apă (Matei 14:22-33)
Noaptea, Iisus vine spre ucenici umblând pe mare. Petru cere să vină pe apă, merge câțiva pași, apoi se înfricoșează și începe să se scufunde: „Doamne, scapă-mă!" Iisus îl prinde: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"
Pescuirea miraculoasă (Luca 5:1-11)
Petru pescuise toată noaptea fără rezultat. Iisus îi spune: „Aruncă mrejele." Petru ascultă „după cuvântul Tău" — și prind atâți pești încât se rupeau mrejele și corăbiile se afundau. Petru cade în genunchi: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!"
Înmulțirea pâinilor (Matei 14:13-21)
Pe malul Mării Galileii, Iisus hrănește 5000 de bărbați (plus femei și copii) cu cinci pâini și doi pești. Rămân 12 coșuri de fărâmituri — prefigurare a Euharistiei.
Surse scripturistice
Matei 4:18-22 — Chemarea apostolilor
Prima chemare pe malul Mării Galileii.
Matei 14:22-33 — Umblarea pe apă
Hristos și Petru pe valuri.
Ioan 21:1-14 — Arătarea la Marea Tiberiadei
Ultima arătare detaliată a lui Hristos Înviat.
Personalități
Pescar pe Marea Galileii, chemat de la mrejă. Umblă pe apă, se scufundă, e prins de Hristos. La ultima arătare, se aruncă în mare spre Domnul.
Fratele lui Petru, pescar pe Marea Galileii, chemat împreună cu el.
Fiii lui Zebedeu, pescari din Betsaida sau Capernaum, chemați de pe mal.
Vameș la Capernaum, pe malul lacului. Evanghelia sa conține cele mai multe episoade de pe Marea Galileii.
Versete cheie
"Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni."
— Matei 4:19"Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta, că și vânturile și marea Îl ascultă?"
— Matei 8:27"Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"
— Matei 14:31"Deci ucenicul acela pe care-l iubea Iisus a zis lui Petru: Domnul este!"
— Ioan 21:7Semnificație
Marea — simbol al haosului biruit
În gândirea biblică, marea reprezintă haosul, pericolul, moartea. Hristos umblând pe mare arată stăpânirea Sa asupra haosului. Potolirea furtunii arată că El este Dumnezeu — Cel care „a pus hotar mării" (Iov 38:10). Biserica navigând pe mare este Corabia mântuirii.
Pescari de oameni — chemarea apostolică
Chemarea pescarilor de pe Marea Galileii este modelul vocației creștine: Hristos cheamă oameni simpli, le transformă meșteșugul și îi trimite în lume. Mreaja Evangheliei cuprinde toate neamurile.
Credința pe valuri
Petru umblând pe apă și apoi scufundându-se este icoana credinței: cât timp privim la Hristos, mergem; când privim la valuri, ne scufundăm. „Puțin credinciosule" nu este o condamnare, ci o invitație la mai multă credință.
Dejunul de pe mal — Euharistia Învierii
Pâinea și peștele pregătite de Hristos pe malul mării după Înviere (Ioan 21:9-13) sunt o Euharistie pascală. Hristos Cel Înviat hrănește pe ai Săi — icoana fiecărei Sfinte Liturghii.