Structura argumentului
Argumentul cosmologic (în forma sa Kalam) are o structură simplă:
- Tot ce începe să existe are o cauză.
- Universul a început să existe.
- Deci universul are o cauză.
Premisa 1 este intuitivă și confirmată de toată experiența noastră. Nimeni nu se așteaptă ca lucrurile să apară din nimic, fără cauză.
Premisa 2 este susținută de [[a-doua-lege-termodinamica|a doua lege a termodinamicii]], de expansiunea universului, de radiația cosmică de fond și de relativitatea generală a lui Einstein (rezumate în acronimul SURGE).
Ce trebuie să fie cauza universului?
Dacă spațiul, timpul și materia au apărut odată cu universul, atunci cauza universului trebuie să fie:
- Imaterială — în afara materiei
- Atemporală — în afara timpului (deci eternă)
- Extrem de puternică — a creat totul din nimic
- Personală — a ales să creeze (altfel efectul ar fi la fel de etern ca și cauza)
Aceasta este descrierea clasică a lui Dumnezeu în teologia creștină.
Obiecții frecvente
„Cine l-a creat pe Dumnezeu?"
Întrebarea este greșit formulată. Argumentul spune că tot ce începe să existe are o cauză. Dumnezeu, prin definiție, nu a început să existe — este etern. Întrebarea corectă este: „Ce a cauzat universul?"
„Poate universul a apărut din nimic"
„Nimic" în fizica cuantică nu este adevăratul nimic — este un vid cuantic, care este ceva (un câmp cu energie și legi). Adevăratul nimic nu are proprietăți, legi sau potențial.
„Poate există un multivers"
Chiar dacă ar exista un multivers, acesta ar avea nevoie de o cauză la rândul său (teorema Borde-Guth-Vilenkin). Problema se mută cu un nivel, nu dispare.
Surse
- William Lane Craig, Reasonable Faith
- Al-Ghazali, Tahāfut al-Falāsifa (prima formulare a argumentului Kalam)
- Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica (Cartea I)