Sfânta Împărăteasă Teodora (în greacă: Θεοδώρα) este cea care a pus capăt definitiv ereziei iconoclaste, restabilind cinstirea sfintelor icoane la 11 martie 843 — dată celebrată de atunci în fiecare an, în prima duminică din Postul Mare, ca Duminica Ortodoxiei (Κυριακή τῆς Ὀρθοδοξίας). Este prăznuită la 11 februarie.

Născută în jurul anului 815 în Paflagonia (Asia Mică), într-o familie nobilă de iconoduli (cinstitori ai icoanelor), Teodora a fost aleasă ca mireasă pentru împăratul Teofil (829–842), ultimul împărat iconoclast. Deși soțul ei persecuta cu asprime pe apărătorii icoanelor, Teodora cinstea icoanele în taină, în camerele sale private, împreună cu copiii și cu mama sa.

Cronica relatează că într-o zi, bufonul curții a surprins-o pe Teodora sărutând icoane și a raportat împăratului. Teofil a confruntat-o, iar ea a răspuns cu dibăcie că „se juca cu niște păpuși" — protejându-se pe ea și pe cei din jurul ei.

După moartea lui Teofil în 842, Teodora a devenit regentă pentru fiul ei minor, Mihail III. A acționat imediat: l-a depus pe patriarhul iconoclast Ioan Gramatikos și l-a numit în locul său pe Sfântul Metodie Mărturisitorul, un apărător al icoanelor care fusese el însuși torturat și închis pentru credința sa.

La 11 martie 843, prima duminică din Postul Mare, Teodora și patriarhul Metodie au organizat o procesiune solemnă cu icoanele prin Constantinopol, restaurând definitiv cinstirea lor. Acest eveniment, numit Triumful Ortodoxiei, este celebrat anual prin Sinodikon-ul Ortodoxiei — un document liturgic care anatematizează toate ereziile și proclamă biruința dreptei credințe.

Teodora a fost regentă până în 856, când fiul ei Mihail III a preluat puterea. S-a retras într-o mânăstire, unde a trăit în rugăciune până la adormirea sa, în jurul anului 867.