Sfânta Împărăteasă Irina (în greacă: Εἰρήνη ἡ Ἀθηναία, „Irina Atenianca") este cinstită de Biserica Ortodoxă pentru rolul ei decisiv în restabilirea cultului sfintelor icoane prin convocarea Sinodului VII Ecumenic de la Niceea (787). Este prăznuită la 9 august.

Născută la Atena în jurul anului 752, Irina a fost aleasă ca mireasă pentru împăratul Leon IV (fiul iconoclastului Constantin V Copronimul). Deși trăia la o curte imperială dominată de iconoclasm, Irina a rămas în taină devotată cinstirii icoanelor. După moartea lui Leon IV în 780, a devenit regentă pentru fiul ei minor, Constantin VI.

Ca regentă, Irina a acționat cu hotărâre pentru restabilirea Ortodoxiei. A înlocuit ierarhii iconoclaști cu episcopi ortodocși și a pregătit cu grijă convocarea unui sinod ecumenic. O primă tentativă la Constantinopol (786) a eșuat din cauza opoziției soldaților iconoclaști. Irina a mutat sinodul la Niceea în 787, unde 367 de episcopi au restaurat solemn cinstirea icoanelor, condamnând iconoclasmul.

Relația cu fiul ei Constantin VI a fost tensionată. Constantin a preluat puterea în 790, dar după o serie de erori politice, Irina a revenit la conducere în 797, devenind prima femeie care a domnit singură ca împărăteasă a Bizanțului. A fost detronată în 802 de un complot al nobilimii și exilată pe insula Lesbos, unde a murit la 9 august 803.

Biserica o cinstește pentru credința ei statornică și pentru curajul de a restaura Ortodoxia într-un Imperiu dominat de erezie, trecând cu vederea aspectele controversate ale domniei sale politice.