Famenul Etiopian (în greacă: εὐνοῦχος Αἰθίοψ) era un dregător de rang înalt al reginei Candace (Kandake) a Etiopiei, însărcinat cu administrarea trezoreriei regale. Venise la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 8:27) — era deci un „temător de Dumnezeu" (prozelit), un păgân atras de credința lui Israel.

Pe drumul de întoarcere spre Etiopia, pe drumul pustiu de la Ierusalim spre Gaza, citea din sulul Profetului Isaia, din pasajul despre Sluga pătimitoare a Domnului (Isaia 53:7-8): „Ca o oaie spre junghiere a fost adus și ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu și-a deschis gura Sa."

Sfântul Filip Diaconul, trimis de un înger și de Duhul Sfânt, l-a ajuns din urmă și l-a întrebat: „Oare înțelegi ce citești?" Famenul a răspuns cu smerenie: „Cum aș putea, dacă nu mă va călăuzi cineva?" (Faptele Apostolilor 8:30-31). Filip, pornind de la Isaia 53, i-a binevestit pe Iisus. Famenul a crezut și a cerut botezul: „Iată apă! Ce mă oprește să fiu botezat?" (Faptele Apostolilor 8:36).

După botez, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, iar famenul „mergea în calea sa, bucurându-se" (Faptele Apostolilor 8:39). Tradiția etiopiană îl cinstește ca fondatorul creștinismului în Etiopia, deși istoricii plasează organizarea Bisericii etiopiene mai târziu (sec. IV).