Adonija (în ebraică: אֲדֹנִיָּה, „Domnul este Domn al meu") a fost al patrulea fiu al regelui David, născut din Haghita la Hebron. Frumos la chip — „un bărbat foarte frumos la înfățișare" (3 Regi 1:6) — Adonija a crescut neîndrumat, căci tatăl său nu l-a mustrat niciodată: „Tatăl lui nu-l înfruntase niciodată cu vorba: Pentru ce faci tu astfel?" (3 Regi 1:6). Această lipsă de disciplină paternă a pregătit căderea lui.

Spre sfârșitul vieții lui David, când regele era bătrân și slăbit, Adonija s-a hotărât să uzurpe tronul. Și-a pregătit care și cai și cincizeci de alergători înaintea lui — imaginea trufiei regale — și a atras de partea sa doi sprijinitori puternici: generalul Ioab și preotul Abiatar. A organizat un ospăț de încoronare la Piatra Zohelet, lângă En-Rogel, invitând pe frații săi și pe dregătorii lui Iuda, dar excluzând deliberat pe Nathan profetul, pe Benaia, pe Țadoc preotul și pe Solomon.

Planul lui Adonija a eșuat prin intervenția proniditoare a lui Nathan profetul și a Batșebei, mama lui Solomon. Nathan a sfătuit-o pe Batșeba să meargă la David și să îi reamintească jurământul că Solomon va fi regele după el. David, auzind, a dat poruncă imediată: Țadoc, Nathan și Benaia l-au uns pe Solomon la Ghihon. Când veștile au ajuns la ospățul lui Adonija, toți oaspeții s-au risipit cuprinși de frică. Adonija, temându-se de Solomon, a fugit la altar și a apucat coarnele altarului. Solomon l-a iertat condiționat: „De va fi om vrednic, nici un fir din capul lui nu va cădea; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri" (3 Regi 1:52).

Iertarea a fost însă de scurtă durată. După moartea lui David, Adonija a cerut-o de soție pe Abișag Sunameanca — fecioara care îngrijise de David la bătrânețe. Această cerere, înaintată prin Batșeba, a fost interpretată de Solomon ca o nouă revendicare a tronului — în Orient, a moșteni femeile regelui înseamnă a moșteni puterea. Solomon a poruncit atunci uciderea lui Adonija de mâna lui Benaia (3 Regi 2:25).