Iadul
Sheol, Hades — locuința morților și starea despărțirii de Dumnezeu
Descriere
Iadul (în ebraică: שְׁאוֹל — Sheol; în greacă: ᾍδης — Hades; în slavonă: адъ — ad) desemnează în Sfânta Scriptură locuința morților — locul tenebrelor și al umbrelor, unde coborau toți morții (drepți și nedrepți) înainte de venirea lui Hristos. În teologia ortodoxă, iadul nu este o creație a lui Dumnezeu, ci o stare: despărțirea de Dumnezeu trăită ca suferință.
În Vechiul Testament, Sheol-ul este tărâmul subpământean unde morții duc o existență umbrită, fără laudă a lui Dumnezeu: „Nu morții Te vor lăuda, Doamne, nici toți cei ce se coboară în tăcere" (Psalmul 113:25). Nu este un loc de pedeapsă în sensul moral, ci starea universală a morții — consecința păcatului lui Adam.
Evenimentul central este Pogorârea la iad a lui Hristos (Descensus ad inferos): între moartea pe Cruce (Vinerea Mare) și Învierea (Duminica Paștilor), Hristos coboară la iad „cu sufletul, iar nu cu trupul" (Simbolul Credinței), sfărâmă porțile iadului și eliberează pe drepții Vechiului Testament — Adam, Eva, Avraam, Moise, David, profeții. Icoana ortodoxă a Învierii (Anastasis) reprezintă tocmai acest moment: Hristos stă pe porțile sfărâmate ale iadului, ținându-i de mână pe Adam și Eva și scoțându-i din mormânt.
În Noul Testament, iadul capătă și dimensiunea eshatologică: după Judecata de Apoi, iadul este „iezerul de foc" (Apocalipsa 20:14) — a doua moarte, despărțirea definitivă de Dumnezeu.
Evenimente biblice
Pogorârea lui Hristos la iad (1 Petru 3:18-20; 4:6)
„Că și Hristos a pătimit o dată pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți... ducându-Se, a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare." Hristos coboară la iad nu ca un mort, ci ca Biruitor — „lumina în întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1:5).
Parabola bogatului și a lui Lazăr (Luca 16:19-31)
Bogatul, în chinuri în iad, îl vede pe Lazăr „în sânul lui Avraam" și cere o picătură de apă. Între cele două stări este „o prăpastie mare" care nu poate fi trecută. Parabola arată realitatea despărțirii și imposibilitatea întoarcerii.
Cuvântul de pe Cruce (Luca 23:43)
„Astăzi vei fi cu Mine în Rai" — Hristos deschide Raiul prin Cruce, biruind iadul prin moartea Sa.
Versete cheie
"Căci și Hristos a pătimit o dată pentru păcatele noastre... ducându-Se, a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare."
— 1 Petru 3:18-19"Din mâna iadului îi voi izbăvi și din moarte îi voi răscumpăra. Unde îți este, moarte, boldul? Unde îți este, iadule, biruința?"
— Osea 13:14"Am fost mort, și iată sunt viu în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului."
— Apocalipsa 1:18"Iar aceea că S-a suit, ce înseamnă decât că S-a și coborât în părțile cele mai de jos ale pământului?"
— Efeseni 4:9"Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea."
— Psalmul 15:10"Pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui."
— Matei 16:18