Sfântul Cuvios Siluan Atonitul
Cuvios, monah athonit, 1866-1938
Biografie
Sfântul Cuvios Siluan Atonitul (în rusă: Силуан Афонский; numele de botez: Semion Ivanovici Antonov) s-a născut la 1866 în satul Șovsk, gubernia Tambov, Rusia, într-o familie de țărani evlavioși. A trăit timp de 46 de ani la Mănăstirea Sfântul Panteleimon (Rusikon) de pe Muntele Athos, în cea mai profundă smerenie, rugăciune și nevoință, rămânând aproape necunoscut lumii în timpul vieții.
Fiu de țăran, Siluan a lucrat ca muncitor și a făcut armata înainte de a intra în monahism. A ajuns pe Muntele Athos în 1892 și a fost tuns monah la Mănăstirea Sfântul Panteleimon. La scurt timp după intrarea în monahism, a primit o experiență mistică extraordinară: vederea luminii necreate și o viziune a lui Hristos viu — experiență care i-a marcat întreaga viață și care a fost urmată de 15 ani de cumplită luptă duhovnicească, de întuneric interior și ispite grele.
În cea mai adâncă noapte a deznădejdii, când demonii îl atacau fără încetare, Hristos i-a spus cuvintele care au devenit centrul întregii sale teologii: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Aceste cuvinte l-au eliberat și i-au deschis calea spre o stare de rugăciune neîncetată, de plâns pentru întreaga lume și de dragoste universală care cuprindea toată făptura.
Siluan a fost un simplu monah, fără studii teologice, lucrând la mori, la magazine și la diverse ascultări mănăstirești. Dar scrierile sale — caietele cu însemnări duhovnicești, descoperite după moartea sa de ucenicul său, Arhimandritul Sofronie Saharov — constituie una dintre cele mai profunde mărturii mistice ale creștinismului.
A adormit în Domnul la 24 septembrie 1938. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică la 26 noiembrie 1987. Este prăznuit la 24 septembrie.
Cronologie
Nașterea (1866)
Născut cu numele Semion Ivanovici Antonov în satul Șovsk, gubernia Tambov, într-o familie de țărani ruși ortodocși.
Tinerețea și armata
Lucrează ca muncitor. Face armata, perioadă în care trăiește experiențe care îl pregătesc pentru chemarea monahală. Un incident violent din tinerețe îi provoacă o profundă pocăință.
Intrarea pe Muntele Athos (1892)
La vârsta de 26 de ani, ajunge la Mănăstirea Sfântul Panteleimon (Rusikon) de pe Muntele Athos. Este tuns monah cu numele Siluan.
Vederea lui Hristos
La scurt timp după tundere, Siluan primește o experiență mistică de o intensitate copleșitoare: vederea lui Hristos viu, în lumină necreată. Această experiență devine fundamentul întregii sale vieți duhovnicești.
Cei 15 ani de întuneric interior (c. 1892-1907)
După experiența luminii, urmează o perioadă de aproximativ 15 ani de luptă duhovnicească extremă: atacuri demonice, deznădejde, senzația pierderii harului. Siluan trăiește „noaptea mistică" descrisă și de alți sfinți.
„Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui"
În punctul cel mai greu al luptei, Hristos îi spune: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Aceste cuvinte îi aduc pacea și îl conduc la o stare de smerenie și rugăciune neîncetată care nu l-a mai părăsit.
Viața de ascultare la Athos (1907-1938)
Trăiește ca monah simplu, lucrând la mori, magazine și alte ascultări. Se roagă neîncetat pentru întreaga lume, plângând pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei morți. Scrie însemnări duhovnicești în caiete.
Adormirea (24 septembrie 1938)
Moare la Mănăstirea Sfântul Panteleimon, aproape necunoscut lumii. Ucenicul său, ieroschimonahul Sofronie, descoperă caietele cu scrieri duhovnicești.
Surse și scrieri
Caietele Sfântului Siluan
Însemnări duhovnicești scrise de mână de Cuviosul Siluan pe parcursul anilor de viață monahală. Texte despre rugăciune, smerenie, dragostea pentru vrăjmași, plânsul lui Adam, harul Duhului Sfânt. Publicate și comentate de Arhimandritul Sofronie.
„Sfântul Siluan Atonitul" — Arhimandritul Sofronie Saharov (1952)
Opera fundamentală, scrisă de ucenicul Sfântului Siluan. Conține biografia Cuviosului, textele sale duhovnicești și comentariul teologic al Arhimandritului Sofronie. Tradusă în zeci de limbi, este una dintre cele mai citite cărți ortodoxe din sec. XX.
Arhimandritul Sofronie — „Vom vedea pe Dumnezeu precum este"
Continuare a reflecțiilor teologice pornite de la experiența Sfântului Siluan, aprofundând teme ca rugăciunea ipostatică, persoana și iubirea.
Contemporani
Arhimandritul Sofronie Saharov (1896-1993)
Ucenicul și biograful Sfântului Siluan, cel care a descoperit, editat și publicat scrierile Cuviosului. A întemeiat Mănăstirea Sfântului Prodrom (Înaintemergătorul) din Essex (Anglia), devenind el însuși un mare duhovnic și teolog al sec. XX.
Contemporan pe Sfântul Munte. Siluan și Iosif sunt cele două mari figuri isihaste ale Athosului din prima jumătate a secolului XX — Siluan în mănăstirea rusă, Iosif în pustia grecească.
Comunitatea Mănăstirii Sfântul Panteleimon
Obștea rusească de pe Muntele Athos în care Siluan a trăit 46 de ani. Mănăstirea, una dintre cele 20 de mănăstiri athonite, a fost cadrul în care smerenia și rugăciunea Cuviosului s-au desăvârșit.
Versete cheie
"Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc."
— Matei 5:44"Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să-și pună pentru prietenii săi."
— Ioan 15:13"Mare-mi este întristarea și neîncetată durere în inima mea. Căci aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei."
— Romani 9:2-3"Frică nu este în dragoste, ci dragostea desăvârșită alungă frica."
— 1 Ioan 4:18Semnificație
„Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui" — teologia smereniei
Aceste cuvinte ale lui Hristos către Siluan sintetizează esența smereniei ortodoxe: a-ți vedea starea de cădere fără a pierde nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu. Nu este vorba de masochism spiritual, ci de realismul duhovnicesc care îmbină cunoașterea propriei neputințe cu încrederea totală în iubirea lui Dumnezeu.
Rugăciunea pentru întreaga lume
Siluan se ruga cu lacrimi pentru toți oamenii — pentru cei vii și pentru cei morți, pentru cei drepți și pentru cei păcătoși, pentru prieteni și pentru vrăjmași. Această rugăciune universală, izvorâtă din „plânsul lui Adam," este expresia cea mai pură a dragostei creștine.
Dragostea pentru vrăjmași — criteriul adevărului
Sfântul Siluan învață că semnul sigur al prezenței Duhului Sfânt este dragostea pentru vrăjmași. „Dacă nu-ți iubești vrăjmașii, nu ai cunoscut încă pe Dumnezeu." Acest criteriu simplu și radical distinge experiența autentică a harului de orice iluzie duhovnicească.
Mistica ortodoxă în sec. XX
Canonizarea lui Siluan și răspândirea scrierilor sale au demonstrat lumii că tradiția mistică ortodoxă — vederea luminii necreate, rugăciunea inimii, theosis — nu este un relicv al trecutului, ci o realitate vie, accesibilă oricui se smerește înaintea lui Dumnezeu.