Sfântul Sava cel Sfințit (în greacă: Σάβας ὁ Ἡγιασμένος) este unul dintre cei mai mari pustnici și organizatori ai monahismului palestinian, întemeietorul celebrei Mari Lavre (Λαύρα τοῦ ἁγίου Σάβα, astăzi Mar Saba) din pustiul Iudeii, între Ierusalim și Marea Moartă. Este prăznuit la 5 decembrie.

Născut în 439 la Mutalasca, în Capadocia, Sava a intrat în viața monahală la vârsta de opt ani, la mânăstirea Flavianelor din apropiere. La 18 ani a plecat la Ierusalim, unde s-a așezat sub îndrumarea Sfântului Eftimie cel Mare — cel mai mare avvă al pustiului palestinian. După moartea lui Eftimie (473), Sava s-a retras într-o peșteră din pârâul Cedronului (Wadi Kidron), unde a trăit în singurătate deplină timp de cinci ani.

În jurul anului 478, ucenici au început să se adune în jurul peșterii sale, iar Sava a întemeiat Marea Lavră — o comunitate monastică organizată pe modelul lavrei: chilii individuale răspândite în stâncile văii, cu o biserică centrală unde monahii se adunau sâmbăta și duminica pentru Sfânta Liturghie. Lavra a crescut până la sute de monahi și a devenit cel mai important centru monastic din Palestina.

Patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit preot (de unde supranumele „cel Sfințit" / ὁ Ἡγιασμένος) și l-a numit arhimandrit al tuturor lavrelor din Palestina. Sava a întemeiat în total șapte mânăstiri, organizând viața monahală a întregului pustiu palestinian.

Sfântul Sava a fost și un apărător al Ortodoxiei calcedoniene contra monofizitismului, făcând mai multe călătorii la Constantinopol pentru a interveni pe lângă împărați în favoarea dreptei credințe. A adormit în Domnul la 5 decembrie 532, la vârsta de 93 de ani. Moaștele sale, luate de cruciați la Veneția în 1256, au fost restituite Marii Lavre în 1965.

Marea Lavră a Sfântului Sava este locuită neîntrerupt de aproape 1.550 de ani și rămâne până astăzi una dintre cele mai importante mânăstiri ortodoxe din lume.