Regele Amasia (în ebraică: אֲמַצְיָהוּ, „Tăria Domnului") a fost fiul lui Ioas și al zecelea rege al lui Iuda, domnind 29 de ani (c. 796-767 î.Hr.). „A făcut ce este drept înaintea Domnului, dar nu cu inimă desăvârșită" (2 Paralipomena 25:2).

La început, Amasia a făcut dreptate: i-a pedepsit pe ucigașii tatălui său, dar nu le-a ucis copiii, ascultând de Legea lui Moise: „Părinții să nu fie uciși pentru fii, nici fiii pentru părinți" (4 Regi 14:6; Deuteronomul 24:16).

A obținut o biruință importantă asupra edomiților în Valea Sării. Însă după biruință, Amasia a adus zeii Edomului și „s-a închinat lor" (2 Paralipomena 25:14). Când un profet l-a mustrat, Amasia l-a amenințat.

Îmbătat de orgoliu, a provocat pe Ioas, regele lui Israel, la război. Ioas i-a răspuns cu parabola spinului și a cedrului: „Spinul din Liban a trimis la cedrul din Liban, zicând: Dă pe fiica ta fiului meu de soție. Dar fiarele din Liban au trecut și au călcat spinul" (4 Regi 14:9). Amasia a pierdut bătălia, a fost capturat, iar Ioas a dărâmat o parte din zidul Ierusalimului și a jefuit Templul.

Amasia a fost în cele din urmă asasinat la Lachiș, unde fugise de un complot.