Egipt
Locul refugiului Sfintei Familii
Descriere
Egiptul (în ebraică: מִצְרַיִם; în greacă: Αἴγυπτος) — împărăția de pe Nil — are un rol central în istoria biblică: de la Iosif patriarhul la robia israeliților, de la Moise la Ieșirea (Exod). În Noul Testament, Egiptul este locul refugiului Sfintei Familii, fugind de masacrul lui Irod cel Mare.
Fuga în Egipt împlinește profeția lui Osea: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (Osea 11:1, cf. Matei 2:15). Hristos recapitulează drumul lui Israel: așa cum Israel a coborât în Egipt și a fost chemat înapoi, tot astfel Hristos coboară și Se întoarce.
Evenimente biblice
Fuga în Egipt (Matei 2:13-15)
„Îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă" (Matei 2:13). „Și a stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (Matei 2:15).
Surse scripturistice
Matei 2:13-21 — Fuga și întoarcerea din Egipt
Singura sursă canonică a evenimentului.
Osea 11:1 — Profeția
„Din Egipt am chemat pe Fiul Meu."
Personalități
Cel care a condus Sfânta Familie în Egipt la porunca îngerului.
Cel din cauza căruia Sfânta Familie a fugit în Egipt.
Versete cheie
"Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt... Iar el, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui noaptea și a plecat în Egipt."
— Matei 2:13-14"Din Egipt am chemat pe Fiul Meu."
— Matei 2:15Semnificație
Recapitularea istoriei lui Israel
Hristos recapitulează în persoana Sa întreaga istorie a poporului lui Israel: coboară în Egipt și este chemat înapoi. El este Noul Israel — ceea ce Israel a trăit ca popor, Hristos trăiește în persoana Sa, desăvârșind ceea ce Israel nu a putut desăvârși.
Pronia dumnezeiască prin exil
Fuga în Egipt arată că Dumnezeu folosește chiar și exilul pentru a-Și împlini planul. Ceea ce pare dezastru (fuga din fața tiranului) devine împlinire profetică. Nimic nu scapă proniei divine.