Betania
Satul lui Lazăr, Mariei și Martei, Iudeea
Descriere
Betania (în ebraică: בֵּית עַנְיָה — „casa săracului" sau „casa smochinelor"; în greacă: Βηθανία) este un sat mic pe versantul estic al Muntelui Măslinilor, la aproximativ 3 km est de Ierusalim, pe drumul spre Ierihon. Astăzi se numește al-Azariyya (de la Lazăr).
Betania era locul cel mai drag al lui Iisus lângă Ierusalim — casa prietenilor Săi Lazăr, Maria și Marta. Aici venea să Se odihnească, aici a fost uns cu mir de Maria, și de aici a plecat spre Golgota. Cel mai important eveniment petrecut la Betania este învierea lui Lazăr (Ioan 11) — cea mai mare minune a lui Iisus înainte de propria Sa Înviere, care a precipitat decizia Sinedriului de a-L omorî.
Tradiția plasează și Înălțarea Domnului în zona Betaniei: „I-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer" (Luca 24:50-51).
Evenimente biblice
Casa Mariei, Martei și a lui Lazăr
Iisus vizita frecvent această familie. Episodul Mariei și Martei (Luca 10:38-42): Marta slujea, Maria asculta la picioarele lui Iisus. „Marto, Marto, te îngrijești și te frămânți pentru multe, dar un lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea."
Ungerea cu mir (Ioan 12:1-8)
Cu șase zile înainte de Paști, Maria (sora lui Lazăr) unge picioarele lui Iisus cu o litră de nard curat, foarte scump, și le șterge cu părul ei. Casa se umple de mirosul mirului. Iuda protestează. Iisus răspunde: „Las-o! L-a păstrat pentru ziua îngropării Mele" (Ioan 12:7).
Învierea lui Lazăr (Ioan 11:1-44)
Lazăr moare și este îngropat de patru zile. Iisus vine la Betania. Marta Îl întâmpină: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit." Iisus răspunde: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi" (Ioan 11:25). La mormânt, Iisus plânge (Ioan 11:35 — cel mai scurt verset din Biblie). Apoi strigă: „Lazăre, vino afară!" Și mortul de patru zile iese, legat cu fâșii de pânză.
Decizia de a-L omorî pe Iisus (Ioan 11:45-53)
Învierea lui Lazăr este punctul de cotitură: mulți iudei cred, dar Sinedriul decide că Iisus trebuie să moară. Caiafa profețește fără să știe: „Este mai de folos să moară un om pentru popor" (Ioan 11:50).
Surse scripturistice
Ioan 11:1-44 — Învierea lui Lazăr
Narațiunea centrală — cea mai mare minune a lui Iisus înainte de Învierea Sa.
Luca 10:38-42 — Maria și Marta
Alegerea între slujire și contemplare.
Ioan 12:1-8 — Ungerea cu mir
Pregătirea simbolică pentru îngropare.
Luca 24:50-51 — Înălțarea
Ultimul eveniment al vieții pământești a lui Hristos.
Personalități
Lazăr din Betania
Prietenul lui Hristos, mort și înviat. Tradiția spune că Lazăr a trăit încă 30 de ani, devenind episcop al Ciprului. Este prăznuit în Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Duminica Floriilor.
Maria din Betania
Sora lui Lazăr, cea care a ales „partea cea bună" (Luca 10:42) și care L-a uns pe Hristos cu mir. Model al contemplației.
Marta din Betania
Sora lui Lazăr, model al slujirii active. Mărturisirea ei — „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 11:27) — rivalizează cu cea a lui Petru.
Martori ai Înălțării lui Hristos din zona Betaniei.
Versete cheie
"Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac."
— Ioan 11:25-26"Și a lăcrimat Iisus."
— Ioan 11:35"Marto, Marto, te îngrijești și te frămânți pentru multe, dar un lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea."
— Luca 10:42"I-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și S-a înălțat la cer."
— Luca 24:50-51Semnificație
„Eu sunt Învierea și Viața"
Cuvintele rostite la Betania sunt una dintre cele mai puternice declarații hristologice. Nu „Eu dau învierea", ci „Eu SUNT Învierea" — Hristos este Învierea în persoană. Toată teologia ortodoxă a Paștilor este cuprinsă în acest verset.
Lacrimile lui Hristos — Dumnezeu Care suferă
„A lăcrimat Iisus" (Ioan 11:35) arată umanitatea reală a lui Hristos: Dumnezeu plânge la mormântul prietenului Său. Aceasta nu este slăbiciune, ci iubire. Dumnezeu nu este indiferent la suferința umană — o trăiește personal.
Contemplare și slujire
Episodul Mariei și Martei nu opune contemplarea slujirii, ci arată prioritatea: „un lucru trebuie". Tradiția ortodoxă a monahismului vede în Maria modelul rugăciunii contemplative, iar în Marta modelul diaconiei — ambele necesare, dar contemplaţia are întâietate.
Sâmbăta lui Lazăr — pod între Postul Mare și Săptămâna Patimilor
Învierea lui Lazăr este prăznuită în sâmbăta dinaintea Floriilor, formând puntea între Postul Mare și Săptămâna Patimilor. Lazăr înviat prefigurează Învierea lui Hristos: dacă Iisus poate învia pe Lazăr, cu atât mai mult Se va învia pe Sine.