Definiție
Pomenirea morților este practica ortodoxă de rugăciune pentru cei adormiți întru Domnul, întemeiată pe credința că Biserica cuprinde deopotrivă pe cei vii și pe cei trecuți la viața veșnică. Moartea nu rupe legătura de dragoste dintre membrii Trupului lui Hristos, iar rugăciunea celor vii poate aduce alinare și ușurare sufletelor celor adormiți.
Temei scripturistic
- 2 Macabei 12:44-45 — „Căci dacă n-ar fi avut nădejde că cei căzuți vor învia, deșert și de râs ar fi fost lucrul de a se ruga pentru cei morți. Dar fiindcă se gândea la răsplata cea preafrumosă care este pusă la o parte pentru cei ce adorm întru credință, sfânt și cucernic gând a fost. Pentru aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat." Această carte, parte a canonului ortodox (Septuaginta), confirmă explicit rugăciunea pentru cei adormiți.
- 1 Corinteni 15:29 — „Ce vor face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă morții nu înviază nicidecum, de ce se mai botează pentru ei?" — Pavel menționează această practică fără s-o condamne, indicând o legătură liturgică între vii și morți în Biserica primară.
- 2 Timotei 1:16-18 — „Să-i dea Domnul să afle milă de la Domnul în ziua aceea!" — Pavel se roagă pentru Onisifor, care probabil era deja adormit, cerând milă „în ziua aceea" (Ziua Judecății).
Coliva — simbolism
Coliva (gr. κόλλυβα) este o preparare rituală din grâu fiert, amestecată cu miere, nuci, stafide și alte ingrediente dulci. Ea este adusă la biserică la slujbele de pomenire.
- Grâul — simbolizează moartea și învierea, după cuvântul Mântuitorului: „Dacă grăuntele de grâu, cazând în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă" (Ioan 12:24). Grăuntele „moare" în pământ pentru a rodi — la fel, trupul celui adormit este „semănat" în pământ în așteptarea Învierii.
- Mierea și nucile — reprezintă dulceața Împărăției cerurilor și a vieții veșnice.
- Forma rotundă — simbolizează veșnicia, fără început și fără sfârșit.
Slujbele de pomenire
- A 3-a zi — în amintirea Învierii lui Hristos a treia zi, și pentru că trupul începe să se schimbe.
- A 9-a zi — în cinstea celor 9 cete îngerești, cărora le cerem să mijlocească pentru cel adormit.
- A 40-a zi — după modelul celor 40 de zile de plângere pentru Moise (Deuteronom 34:8) și al Înălțării Domnului la 40 de zile după Înviere.
- Parastasul anual — la aniversarea adormirii, se face parastas cu colivă, cozonac și vin.
- Pomenirea la Sfânta Liturghie — cel mai înalt mod de pomenire: numele celor adormiți sunt citite la Proscomidie, iar părticele sunt scoase din prescură și puse în Sfântul Potir, intrând în contact cu Trupul și Sângele lui Hristos.
- Sâmbetele morților (Moșii) — zile speciale din cursul anului liturgic dedicate pomenirii tuturor celor adormiți.
Mărturii patristice
Sfântul Ioan Gură de Aur (sec. IV) îndeamnă: „Să-i ajutăm pe cei adormiți și să facem pomenire pentru ei. Dacă fiii lui Iov au fost curățiți prin jertfa tatălui lor (Iov 1:5), de ce ne-am îndoi că și prinoasele noastre pentru cei morți le aduc oarecare mângâiere? Să nu ne lenevim a-i ajuta pe cei adormiți și a aduce rugăciuni pentru ei" (Omilii la Filipeni, III).
Notă: Acest articol este un stub. Pentru detalii, vezi Viața Bisericii.