Sfântul Efrem cel Nou
Cuvios mucenic de la Nea Makri, †1426
Biografie
Sfântul Efrem cel Nou (în greacă: Ὅσιος Ἐφραὶμ ὁ Νέος), cunoscut și ca Sfântul Efrem de la Nea Makri, este un cuvios mucenic care a trăit în secolul al XIV-lea și a suferit mucenicia la 5 mai 1426 pe Muntele Amomon (azi Nea Makri), în Attica, Grecia.
Născut în 1384 la Trikala, în Tesalia, într-o familie evlavioasă, a intrat de tânăr în viața monahală. S-a retras pe Muntele Amomon, lângă golful Maratonului, unde ducea o viață de aspră asceză, rugăciune neîncetată și smerenie profundă, într-o mânăstire dedicată Buneivestiri.
În 1426, soldați otomani au atacat mânăstirea. Sfântul Efrem a fost capturat și supus unor torturi îngrozitoare timp de mai multe luni. A fost în cele din urmă răstignit cu capul în jos pe un copac și străpuns cu o lance, pe 5 mai 1426, într-o moarte care amintește de pătimirea lui Hristos.
Ca și în cazul Sfinților Rafael, Irina și Nicolae, Sfântul Efrem cel Nou a fost uitat timp de secole, până când în 1950 a început să se arate în vedenii stareței Makaria a mânăstirii restaurate de pe Muntele Amomon. Moaștele sale au fost descoperite pe 3 ianuarie 1950, exact în locul indicat în vedenii — un trup întreg, neputrezit și bine-mirositor, cu semnele torturii vizibile.
De la descoperirea moaștelor, Sfântul Efrem cel Nou a devenit unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Greciei contemporane, cu minuni nenumărate — în special vindecări și ajutor în necazuri — mărturisite de credincioși din toată lumea ortodoxă.
Este prăznuit la 5 mai (ziua muceniciei) și 3 ianuarie (descoperirea moaștelor).
Cronologie
Nașterea (1384)
Născut la Trikala, în Tesalia, Grecia, într-o familie creștină evlavioasă.
Intrarea în monahism
De tânăr intră în viața monahală, căutând desăvârșirea duhovnicească prin asceză și rugăciune.
Retragerea pe Muntele Amomon
Se retrage în mânăstirea de pe Muntele Amomon (Nea Makri), în Attica, unde duce o viață de pustnic, în rugăciune neîncetată.
Mucenicia (5 mai 1426)
Capturat de soldați otomani, este torturat îndelung. Este răstignit cu capul în jos și străpuns cu lancea — pătimire care amintește de Crucea lui Hristos.
Uitarea (1426-1950)
Timp de peste 500 de ani, mormântul și amintirea sfântului sunt uitate.
Descoperirea moaștelor (3 ianuarie 1950)
Sfântul se arată în vedenii stareței Makaria. Moaștele sunt găsite neputrezite, cu semnele muceniciei vizibile, într-o stare de conservare miraculoasă.
Surse și scrieri
Vedeniile stareței Makaria (1950)
Relatările detaliate ale vedeniilor prin care Sfântul Efrem a comunicat detaliile vieții și muceniciei sale, precum și locul mormântului.
Mărturiile despre minuni
Mii de mărturii documentate de vindecări, ajutoare și arătări ale sfântului, colectate de mânăstirea de la Nea Makri.
Contemporani
Neomucenici din aceeași perioadă a ocupației otomane. Ca și Efrem, au fost uitați secole și descoperiți miraculos în secolul XX prin vedenii.
Omonimul siriac, „Arpa Duhului Sfânt". Ambii Efremi sunt cinstiți pentru viața lor ascetică și dedicarea totală lui Hristos, deși îi despart o mie de ani.
Versete cheie
"M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine."
— Galateni 2:20"Căci pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri este un câștig."
— Filipeni 1:21"Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții."
— Apocalipsa 2:10"Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru."
— 2 Corinteni 4:10Semnificație
Neomucenic al perioadei otomane
Sfântul Efrem cel Nou este parte din galeria neomucenicilor ortodocși — sfinți care au mărturisit pe Hristos până la moarte în fața presiunii islamice. Mucenicia sa este dovada că Biserica nu a încetat niciodată să producă sfinți.
Moaștele neputrezite
Descoperirea trupului neputrezit după 524 de ani este unul dintre cele mai puternice semne ale sfințeniei. În teologia ortodoxă, neputrezirea moaștelor este un semn al harului care pătrunde și trupul, anticipând Învierea de obște.
Descoperirea miraculoasă
Ca și la Sfinții Rafael, Irina și Nicolae, sfântul și-a revelat singur moaștele, comunicând prin vedenii. Aceasta confirmă dogma ortodoxă a comuniunii sfinților — sfinții sunt vii și lucrători, nu doar amintiri istorice.
Sfântul vindecător contemporan
Sfântul Efrem cel Nou este invocat în special pentru vindecarea bolilor, pentru ajutor în suferință și pentru protecție. Sutele de minuni documentate în Grecia contemporană îl fac pe Efrem cel Nou unul dintre cei mai „prezenți" sfinți ai timpului nostru.