Efraim
Oraș la marginea pustiei, refugiu al lui Hristos înainte de Patimi
Descriere
Efraim (în greacă: Ἐφραΐμ) era un mic oraș la marginea pustiei iudaice, la nord-est de Ierusalim, identificat tradițional cu et-Taiyibeh, la aproximativ 20 km nord-est de Ierusalim.
Efraim este menționat în Evanghelia după Ioan ca locul unde Iisus S-a retras după învierea lui Lazăr, când Sinedriul hotărâse să-L omoare: „Iisus deci nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi" (Ioan 11:54).
Surse scripturistice
Ioan 11:54 — Retragerea la Efraim
Singura mențiune neotestamentară a Efraimului în acest context.
Versete cheie
"Deci din ziua aceea s-au sfătuit ca să-L omoare. Iisus deci nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi."
— Ioan 11:53-54Semnificație
Suveranitatea lui Hristos asupra Patimilor
Retragerea la Efraim arată că Hristos nu a fost prins din neașteptare și nu a fost victimă pasivă. El Își controlează drumul spre Cruce, alegând momentul și circumstanțele. „Nimeni nu-Mi ia viața, ci Eu o pun de la Mine Însumi" (Ioan 10:18). Efraim este ultima pauză înainte de Ierusalim — liniștea dinaintea furtunii.