Cuvântul „Treime" nu apare în Biblie, dar conceptul este peste tot în Scriptură. Nici cuvântul „teocrație" (pe care îl folosesc martorii) nu apare în Biblie — dar conceptul există.
Sfânta Treime în Scriptură:
- Matei 28:19 — „Botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" — un singur nume, trei Persoane.
- 2 Corinteni 13:13 — „Harul Domnului Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh fie cu voi cu toți."
- Geneza 1:26 — „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră" — plural.
Iisus Hristos este Dumnezeu:
- Ioan 1:1 — „Și Cuvântul era Dumnezeu" (nu „un dumnezeu" — traducerea lor este incorectă gramatical în greacă).
- Tit 2:13 — „Așteptând arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos."
- Ioan 20:28 — Toma Îi spune lui Iisus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!" — iar Iisus nu îl corectează.
- Isaia 9:6 — „Dumnezeu tare" — profeție mesianică aplicată lui Hristos.
Duhul Sfânt este Persoană, nu forță:
- Duhul Sfânt vorbește (Fapte 13:2), învață (Ioan 14:26), se întristează (Efeseni 4:30), ia decizii (Fapte 15:28). O „forță activă" nu face aceste lucruri.
Primele secole: Sfântul Atanasie, Capadocienii (Vasile, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa) și Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325) au mărturisit Treimea pe baza Scripturii, nu a păgânismului.