Interpretarea baptistă a lui Matei 23:9 este literalistă și selectivă. Dacă ar fi aplicată consecvent, ar interzice și numirea tatălui biologic „tată" — ceea ce niciun baptist nu face. Contextul versetului arată că Hristos condamnă ipocrizia fariseilor, nu utilizarea cuvântului „tată".
Anchetă teologică
"De ce numiți pe preoți 'părinți'? Domnul zice să nu zici nimănui Tată!"
Ce spun ei
"Isus a zis clar: «Tatăl vostru este numai Unul, Cel din ceruri."
Răspunsul ortodox
Contextul lui Matei 23
Capitolul 23 din Matei este o mustrare a cărturarilor și fariseilor care:
- „Zic, dar nu fac" (v. 3)
- „Leagă sarcini grele" pe umerii altora (v. 4)
- „Toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni" (v. 5)
- „Le place să li se zică de oameni: Rabi, Rabi" (v. 7)
Hristos atacă mândria și căutarea de slavă deșartă, nu titlurile în sine. Altfel, ar fi interzis și „Rabi" (v. 8) și „Învățător" (v. 10) — dar baptiștii folosesc fără probleme „teacher", „doctor" (lat. docere = a învăța) și „pastor".
Sfântul Apostol Pavel se numește pe sine „tată"
1 Corinteni 4:15 — „Chiar de ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Hristos Iisus."
Pavel folosește explicit titlul de părinte spiritual — tatăl care i-a „născut" pe corinteni prin Evanghelie. Dacă Matei 23:9 interzice acest lucru, atunci Pavel încalcă porunca lui Hristos.
1 Tesaloniceni 2:11 — „Precum un tată pe copiii săi, pe fiecare din voi v-am îndemnat."
Filimon 1:10 — „Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanțuri, Onisim."
Sfântul Ștefan zice „părinți"
Fapte 7:2 — „Bărbați frați și părinți, ascultați!"
Ștefan, plin de Duhul Sfânt (Fapte 6:5), se adresează membrilor Sinedriului numindu-i „părinți". Dacă titlul era interzis, Duhul Sfânt l-ar fi corectat.
Avraam este „tatăl" credincioșilor
Romani 4:16 — „...Avraam, care este tatăl nostru al tuturor."
Luca 16:24 — „Și el, strigând, a zis: «Părinte Avraame, miluiește-mă!»"
Scriptura însăși folosește titlul „tată" pentru Avraam — în mod repetat și fără nici o corecție.
Paternitatea spirituală în Ortodoxie
Tradiția ortodoxă numește preoții „părinți" tocmai pentru că ei sunt părinți duhovnicești — îi nasc pe credincioși prin Botez, îi hrănesc cu Euharistia, îi vindecă prin Spovedanie. Acest lucru reflectă exact limbajul Apostolului Pavel.
Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia la 1 Corinteni): „Pavel nu a spus «eu v-am învățat», ci «eu v-am născut» — arătând afecțiunea de tată pe care o avea."
Pentru o prezentare completă, vezi Preoția.
Argumente suplimentare
- Inconsecvență baptistă: Dacă Matei 23:9 interzice literal „tată", atunci interzice și „învățător" (v. 10). Dar baptiștii au „teachers", „doctors" și „professors" fără probleme. Aplică versetul selectiv doar împotriva Ortodoxiei.
- Matei 23:9 interzice idolatria, nu titlul. Hristos spune să nu-l numiți pe nimeni „Tată" în sensul în care Dumnezeu este Tată — adică sursa ultimă a autorității. Preotul ortodox este „părinte" ca delegat al lui Dumnezeu, nu ca rival al Lui.
- Sfinții Părinți au folosit constant titlul. Întreaga creștinătate (răsăriteană și apuseană) a folosit titlul de „Părinte" pentru slujitorii Bisericii timp de 2000 de ani. Reinterpretarea baptistă apare abia în modernitate.
- „Părinții Bisericii" — însăși expresia „Church Fathers" folosită și de protestanți recunoaște paternitatea spirituală.
- Elisei și Ilie — Elisei strigă către Ilie „Părinte al meu, Părinte al meu!" (2 Regi 2:12) — un exemplu vetero-testamentar clar de paternitate spirituală recunoscută de Scriptură fără vreo mustrare.
Versete cheie
Voi însă să nu vă numiți Rabi... Și tată al vostru să nu numiți pe nimeni pe pământ... Nici învățători să nu vă numiți.
Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Hristos Iisus.
Bărbați frați și părinți, ascultați!
Avraam, care este tatăl nostru al tuturor.
Precum un tată pe copiii săi, pe fiecare din voi v-am îndemnat.