Botezul copiilor este practica Bisericii din epoca apostolică, atestată de Scriptură și de Tradiția unanimă a primelor secole.
Botezul caselor întregi: Noul Testament menționează botezul unor familii întregi, care includeau și copii:
- Casa lui Ștefanas (1 Corinteni 1:16)
- Casa Lidiei (Fapte 16:15)
- Casa temnicerul din Filipi (Fapte 16:33)
Cuvântul grecesc oikos (casă) include toți membrii familiei, inclusiv copiii.
Paralela cu circumcizia: Botezul este noul legământ care înlocuiește circumcizia (Coloseni 2:11-12). Circumcizia se făcea la 8 zile — deci copilul era inclus în legământ fără decizie conștientă. La fel, botezul include copilul în Biserică.
Învățătura Sfinților Părinți:
- Sfântul Irineu (sec. II): „Hristos a venit să mântuiască pe toți — prunci, copii, tineri, bătrâni" (Contra ereziilor, II, 22.4).
- Origen (sec. III): „Biserica a primit de la Apostoli tradiția de a boteza și copiii" (Comentariu la Romani, V, 9).
- Sfântul Ciprian (sec. III): Sinodul de la Cartagina (252) a hotărât că botezul nu trebuie amânat nici măcar până la a 8-a zi.
Hristos și copiii: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu" (Marcu 10:14).