Afirmația „nu există adevăr absolut" se auto-distruge. Este ca și cum ai spune: „Este absolut adevărat că nu există adevăr absolut." Tocmai ai folosit un adevăr absolut ca să negi adevărul absolut.
Anchetă teologică
"Adevărul nu există"
format_quote
Ce spun ei
"Nu există adevăr absolut. Totul este relativ. Ce e adevărat pentru tine nu e neapărat adevărat pentru mine. Religiile pretind că au adevărul, dar nimeni nu poate cunoaște adevărul absolut."
shield
Răspunsul ortodox
De ce relativismul nu funcționează
Testul este simplu. Întreabă: „Este afirmația ta — «nu există adevăr absolut» — adevărată pentru toată lumea, sau doar pentru tine?"
- Dacă e adevărată doar pentru el → atunci nu trebuie să o acceptăm. Este doar opinia lui.
- Dacă e adevărată pentru toți → tocmai a afirmat un adevăr absolut. Contradicție.
Alte afirmații auto-distructive:
- „Nu poți cunoaște adevărul" — de unde știi asta?
- „Trebuie să te îndoiești de tot" — te îndoiești și de această afirmație?
- „Știința este singura cale spre adevăr" — poți demonstra asta științific? (Nu, pentru că este o afirmație filozofică, nu științifică.)
Adevărul este descoperit, nu inventat
Adevărul nu este creat de noi — este descoperit. Gravitația exista înainte ca Newton să o descopere. Teorema lui Pitagora era adevărată înainte ca Pitagora să o formuleze.
La fel, adevărul moral și spiritual există independent de opiniile noastre. Uciderea unui nevinovat era greșită și înainte ca vreo societate să decidă că este greșită.
Legi fundamentale ale logicii (pe care le folosim zi de zi):
- Legea identității: A este A
- Legea non-contradicției: A nu poate fi non-A în același timp și în același sens
- Legea terțului exclus: Fie A, fie non-A — nu există a treia opțiune
Aceste legi sunt universale, necesare și auto-evidente. Fără ele, nicio gândire, nicio știință, nicio conversație nu ar fi posibilă. Ele sunt adevăruri absolute — și oricine le neagă le folosește chiar în actul negării.
De ce contează pentru credință
Dacă adevărul absolut există, atunci întrebarea despre Dumnezeu are un răspuns adevărat. Fie Dumnezeu există, fie nu. Nu poate fi „adevărat pentru tine" că există și „adevărat pentru mine" că nu există. Unul din noi greșește.
Iar dacă adevărul poate fi cunoscut, atunci avem datoria de a-l căuta cu onestitate. Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața" (Ioan 14:6). Nu a spus „un adevăr printre multe" sau „adevărul meu personal". A spus Adevărul — cu articol hotărât.
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (sec. II) a căutat adevărul în toate filozofiile antice — și l-a găsit desăvârșit în Hristos: „Tot ce s-a spus bun de către oricine, ne aparține nouă, creștinilor" (Apologia a doua, 13).
lightbulb
Argumente suplimentare
- Relativismul este intolerant. Paradoxal, cei care spun „totul e relativ" sunt adesea cei mai intoleranți cu cei care cred în adevăr absolut. Ei absolutizează relativismul — și nu văd contradicția.
- Pluralismul religios se auto-distruge. A spune „toate religiile sunt la fel de adevărate" ignoră faptul că religiile se contrazic reciproc pe puncte fundamentale (Dumnezeu este personal / impersonal; Iisus este Dumnezeu / nu este). Nu pot fi toate adevărate simultan.
- Știința presupune adevărul absolut. Fiecare experiment științific presupune că legile naturii sunt constante, că logica funcționează, că realitatea este cognoscibilă. Fără adevăr absolut, știința s-ar prăbuși.
- Viața de zi cu zi presupune adevărul absolut. Nimeni nu se aruncă de pe acoperiș spunând „gravitația e relativă". Nimeni nu traversează pe roșu spunând „semnalul de culoare e subiectiv". Trăim ca și cum adevărul absolut există — pentru că există.
menu_book
Versete cheie
Ioan 14:6
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Ioan 8:32
Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.
Ioan 18:37
Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr.
1 Timotei 2:4
Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină.